Loading...
  • Potrivit art. 145 alin. 12 lit. f C.pr.pen., organul judiciar care a dispus mãsura preventivã a obligãrii de a nu pãrãsi localitatea poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe durata mãsurii „sã nu exercite profesia, meseria sau sã nu desfãşoare activitatea în exercitarea cãreia a sãvârşit fapta”, şi anume sã nu-şi exercite atribuţiile de primar (cu notã criticã).
  • Law no. 272/2004 regulated – in the aggregate – the legal regime of protection and promotion of the rights of children in Romania. In the research hereby, the author conveys some viewpoints on the rules of law mentioned in relation to the exercise of parental rights and responsibilities when determining the special protection measure of placement by the child protection committee, committee settled by the same law.
  • In the above study the author reviews the terms of contentious appeal – according to various assumptions regulated by Law no. 554/2004 against the urban planning certificate, appraisals or agreements served for the issue of the building permit by relevant authorities in the field of environment protection and water management. Key words: urban planning certificate; appraisals/agreements for the issue of the building permit by relevant authorities in the field of environment protection and water management; legal requirements; applicable laws.
  • Cererea formulatã de debitorul cedat privind restituirea unei sume de bani achitatã A.V.A.S. în baza unui contract de cesiune de creanţã, prin care Ministerul Finanţelor Publice a cesionat A.V.A.S. creanţa pe care o avea faţã de societatea debitoare, sumã de bani nedatoratã, se încadreazã în dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 care se referã la „cereri de orice naturã” privind drepturi şi obligaţii în legãturã cu activele preluate de A.V.A.S., cereri supuse unui termen special de prescripţie reglementat de art. 49 alin. (1) de 6 luni de la data la care s-a cunoscut, sau trebuia sã se cunoascã faptul sau actul pe care se întemeiazã (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilã, decizia nr. 2928 din 4 octombrie 2011).
  • Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinitã pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acþiunii. Astfel, în cazul în care pe parcursul procesului acþiunea promovatã de reclamant rãmâne fãrã interes, demersul procesual, iniþial justificat, rãmâne fãrã o finalitate practicã din punct de vedere juridic, soluţia consacratã jurisprudenţial în atare situaţii fiind aceea a respingerii acţiunii ca rãmasã fãrã interes (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercialã, decizia nr. 2623 din 13 septembrie 2011).
  • Dreptul larg de apreciere al autoritãţii administrative asupra punerii în executare a unor dispoziţii legale face ca neemiterea de cãtre respectiva autoritate a actului administrativ de punere în executare a dispoziţiilor de lege în cauzã sã nu constituie refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Este nelegalã, astfel, obligarea Guvernului României la emiterea unei hotãrâri prin care salariaţilor Societãţii Naţionale a Petrolului „Petrom” S.A. Bucureşti sã le fie vândute direct acţiuni ale acestei societãţi în limita a 8% din capitalul social în condiţiile art. 9 alin. (2) din anexa la O.U.G. nr. 49/1997 astfel cum a fost modificat prin art. V pct. 2 din O G. nr. 55/2003, având în vedere faptul cã prin acelaşi text legal legiuitorul a înţeles sã confere Guvernului un drept cu limite foarte largi de apreciere în ceea ce priveşte cota procentualã ce urmeazã a fi achiziţionatã de salariaţi şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de cãtre aceştia.
  • LEGEA NR. 10/2001. ACŢIUNE AVÂND CA OBIECT RESTITUIREA PREÞULUI IMOBILULUI PLÃTIT DE CHIRIAŞII ALE CÃROR CONTRACTE DE VÂNZARE-CUMPÃRARE, ÎNCHEIATE POTRIVIT PREVEDERILOR LEGII NR. 112/1995, AU FOST LIPSITE DE EFECTE JURIDICE Dispoziţiile art. 501 din Legea nr. 10/2001 modificatã prin Legea nr. 1/2009 nu fac decât sã aplice instituţia rãspunderii pentru evicţiune într-un domeniu particular, cel al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi înstrãinate de stat unor chiriaşi de bunã credinţã în baza Legii nr. 112/1995.
  • The Romanian Civil Procedure Code currently in force regulates, among others, the cross-appeal and the caused appeal, but these remedies are not regulated in the hypothesis of the (extraordinary) second appeal. The new Romanian Civil Procedure Code (published on 15 June 2010, but not yet in force) enacts both the caused cross-appeal and the caused cross-second appeal. After presenting the new regulation, the authors consider that, while the cross-/caused appeal is justified (since the appeal is a devolutionary remedy), the cross-/caused second appeal is not justified, since it is not compatible with the specific nature of the extraordinary second appeal.
  • The author believes that tort liability for the “ruin of building” (regulated in a similar manner in the current Romanian Civil Code – art. 1002 –, and in the new Romanian Civil Code – art. 1378 –, the latter not yet in force) was erroneously regulated as a special form of the liability “for things”, when, in reality, the liability for the “ruin of building” is simply a case of liability “for things” (art. 1000 paragraph 1 of the current Civil Code; art. 1376 of the new Civil Code). Also, the author severely criticizes the legal regulation in both Codes due to the fact that it limits the tort liability of the owner of the ruined building exclusively to the situations in which the ruin of the building is due to the lack of maintenance or to any construction fault.
  • ANDREESCU, MARIUS - Principiul proporționalitãții, criteriu de admisibilitate a cererilor de înlocuire a mãsurii arestãrii preventive. În: Dreptul, nr. 4/2010, p. 169-174. „De lege ferenda”, autorul propune ca în noul Cod penal, la capitolul care reglementeazã individualizarea judiciarã a pedepsei, sã se prevadã în mod expres cã sancțiunea penalã trebuie sã fie proporționalã cu situația de fapt, gradul de pericol social al faptei și scopul legii penale. În acest fel, s-ar garanta nu numai legalitatea sancțiunilor penale aplicate, dar și legitimitatea, justețea acestora în raport cu criteriile prevãzute de lege. Subiect: arestare preventivã; principiul proporționalitãții; noul Cod penal.
  • C’est d’abord une évidence que nombre de dispositions édictées en 1804 ont sensiblement vieilli et qu’elles méritent une sérieuse cure de rajeunissement, dans la forme comme dans le fond. Mais c’est surtout du point de vue du fond que des changements apparaissent à la fois urgents et nécessaires. Ils semblent devoir s’orienter autour de deux axes principaux. Le premier consiste à faire évoluer notre droit dans le sens d’une plus grande justice contractuelle. Cela suppose évidemment la recherche d’un meilleur équilibre entre les droits et les obligations de chacune des parties, par exemple en cas de lésion ou d’imprévision. Mais cela implique aussi une protection plus efficace du contractant considéré comme en situation de faiblesse et qui n’est pas en mesure de se défendre lui-même. Il faut, en effet, mettre fin à la fiction d’une égalité parfaite entre les parties et, sans renoncer, bien sûr, au principe de liberté contractuelle, faire place à la notion de « dépendance économique », qui est cruciale dans nombre de contrats (contrats de travail, de bail, d’assurance et, de façon générale, tous les contrats d’adhésion). C’est d’ailleurs là que se pose la question de savoir s’il ne conviendrait pas d’étendre la portée de certaines dispositions - comme le devoir d’information, l’interdiction des clauses abusives ou le principe de l’interprétation en faveur de la partie privée d’un véritable pouvoir de négociation -, qui restent trop souvent limitées à ce jour aux relations entre professionnels et consommateurs. Mais c’est, en revanche, au juge qu’il devrait revenir de faire mieux respecter la volonté des parties, à tous les stades de la vie du contrat, et ceci au moins de deux façons. D’une part, le nouveau Code devrait attacher des effets accrus à certaines manifestations unilatérales de volonté, qu’il s’agisse de promesses de contracter, de détermination du prix (suivant des modalités fixées à l’avance) ou de résolution du contrat en cas d’inexécution par l’autre partie (même en l’absence d’une clause expresse en ce sens). D’autre part, on pourrait songer à ouvrir plus largement la possibilité de l’exécution forcée en nature des obligations de faire et abolir le principe de l’exécution par équivalent, pour mettre enfin le droit en accord avec la réalité (puisqu’aussi bien la solution est déjà, en pratique et en dépit des textes - essentiellement l’article 1142 du Code civil -, le plus souvent consacrée par les juges).
  • The author, making a (comparative) analysis between the regulation of voluntary intervention – principal and accessory – in the new Civil Procedure Code (published on 15 July 2010, but not yet in force), and that of art. 49–56 of the current Code, emphasizes that the essential difference between them is that, in the new Code, the application for voluntary intervention (principal or accessory) is admissible only in a “trial that is judged between the original parties”. Afterwards, examining the consequences of this situation, other discussions are also formulated regarding: the period within which the application for accessory intervention may be filed, as well as the regulations in the new Civil Procedure Code regarding the remedies against the rulings issued by courts of law in relation to the admissibility – mainly – of the application for intervention.
Folosim fisierele tip cookie-uri pentru a va oferi cea mai buna experienta de utilizare a website-ului. Navigand in continuare ori ramanand doar pe aceasta pagina va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Daca doriti sa renuntati la acestea, va rugam sa consultati Politica de Utilizare a Cookie-urilor. Anumite parti ale website-ului nu vor mai functiona corect daca stergeti toate cookie-urile. Citește mai mult... Ok