În prezent, democrația constituțională românească este o democrație militantă. Nu este, evident, vorba despre o instituție sau un principiu constituțional expres consacrat de  Constituție, și nici măcar de o construcție jurisprudențială sau doctrinară elaborată. Democrația militantă, ca teorie a protejării democrației liberale, este în genere ignorată în literatura juridică din România. O discuție mai serioasă despre aceasta, dar fără a produce foarte multe valuri doctrinare, a avut loc doar în contextul alegerilor prezidențiale din perioada octombrie 2024 – mai 2025…

Articolul 1 alineatul (3) din Constituția României, adoptată în 1991 și revizuită în 2003, proclamă o arhitectură identitară ambițioasă: „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate”…

O discuție despre tradițiile democratice ale unui popor trebuie să pornească de la întrebarea: ce anume definește o tradiție democratică autentică? Există tentația de a reduce această tradiție la un set de criterii procedurale, cu o aparență de autosuficiență. Includem aici alegerile libere, periodice și egale, universalitatea (formală) a participării politice, alternanța la guvernare sau instituționalizarea reprezentării, adică încorporarea suveranității populare într-un mandat și în mecanisme electorale menite să producă o anumită formă de răspundere a aleșilor față de cei reprezentați…

Mobilitatea tot mai accentuată a cetățenilor europeni și caracterul transfrontalier al unui număr din ce în ce mai mare de succesiuni au determinat necesitatea dezvoltării unor mecanisme juridice capabile să asigure continuitatea și securitatea raporturilor succesorale în spațiul Uniunii Europene. În acest context, adoptarea Regulamentului (UE) nr. 650/2012 a reprezentat un moment esențial în consolidarea cooperării judiciare în materie civilă, prin instituirea unor reguli uniforme privind competența, legea aplicabilă și recunoașterea efectelor juridice ale actelor și hotărârilor în materia succesiunilor…

În ultimii ani, la nivel internațional și european, s-a conturat o presiune crescândă pentru impozitarea proprietății imobiliare pe baza așa-numitei „valori de piață”. Această abordare este promovată de instituții precum FMI, OCDE și Banca Mondială ca fiind una modernă, echitabilă și capabilă să sporească veniturile administrațiilor locale1. În România, reforma bazei de impozitare a proprietăților s-a concretizat prin Ordonanța Guvernului nr. 16/2022, aprobată cu modificări prin Legea nr. 370/2022, care a prevăzut determinarea valorii impozabile a clădirilor prin raportare la valorile orientative cuprinse în studiile de piață privind proprietățile imobiliare, administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România…

Pornind de la funcția predilectă a administrației publice, aceea de dimensionare a rolului predilect de gestiune și de administrare publică, concepte ce țin, în mod predilect, de structura și de modalitatea de manifestare a puterii executive, relevăm faptul că rolul predominant și preponderent al autorităților administrative se concentrează într-un punct unidirecțional definit, acela în care se urmărește realizarea plenară, eficientă, corespunzătoare și oportună a interesului general al cetățenilor, care fac parte din rațiunea de a fi a noțiunii de administrație publică…

Politica migratorie a Uniunii conține mai multe acte normative, fiecare reglementând câte un aspect al acestui domeniu (deși deseori se suprapun). În alte articole și studii am analizat comparativ celelalte „perechi” de acte normative (adică cele noi, adoptate în 2024, în comparație cu cele vechi, pe care le înlocuiesc). Prezentul studiu își propune să arate dacă și în ce măsură Regulamentul 1347/20241 privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru obținerea protecției internaționale, statutul uniform și conținutul protecției, este mai bun decât Directiva 95/20112 pe care o înlocuiește (și care, la rândul ei, a înlocuit altă directivă) și dacă se justifica adoptarea unui nou act normativ în loc să se recurgă la revizuirea celui vechi (dacă facem abstracție de dorința de a înlocui o directivă, cu un regulament)…

Instituțiile juridice de drept penal, indiferent că țin de partea generală ori de cea specială a acestei ramuri de drept, trebuie să fie prevăzute, interpretate și puse în aplicare în funcție de principiul umanismului, dar și de cel al individualizării sancțiunilor penale. Responsabilitatea în acest sens revine, astfel, atât legiuitorului care creează norma penală, cât și celui care o pune în aplicare în funcție de fiecare caz în parte, adică magistratului judecător sau procuror…

Anul 2014 marchează, în istoria postbelică a ordinii juridice internaționale europene, momentul în care interdicția recurgerii la forță – normă de jus cogens consacrată de articolul 2 alineatul (4) din Carta Organizației Națiunilor Unite – a fost încălcată de un membru permanent al Consiliului de Securitate printr-o acțiune ce reunește, cumulativ, elementele constitutive ale actului de agresiune: invazia unui teritoriu străin, ocuparea militară a acestuia, anexarea sa formală, precum și trimiterea de grupuri armate neregulate care să desfășoare acte de forță armată împotriva unui alt stat…

Pactul de opțiune este un contract unilateral prin care, pe de o parte, promitentul locator se obligă să își mențină consimțământul la vânzare pe durata unui termen, la dispoziția beneficiarului, iar, pe de altă parte, acesta din urmă își rezervă doar dreptul de a accepta vânzarea, nefiind însă obligat să cumpere…