Reglementarea Codului civil în materia actului juridic se sprijină pe autonomia de voință, care consacră rolul voinței individuale în crearea dreptului privat, a cărui forță este conferită de dreptul obiectiv.
Voința autonomă transpusă în dreptul civil se concretizează în posibilitatea oricărei persoane de a încheia orice act juridic cu oricine, stabilind conținutul acestuia, în condițiile respectării drepturilor celorlalți. Voința individuală, libertatea de a contracta nu este nelimitată în raport cu legea, ci dimpotrivă trebuie să se înscrie în limitele reglementărilor acesteia. Concepția de surclasare a contractului în raport cu legea, care subminează rolul acestuia în existența actelor juridice, a fost reconsiderată. Fără a abdica de la rolul fundamental al voinței, noua concepție corelează voința și o limitează cu respectul datorat legii…

Potrivit art. III din Legea nr. 169/19971 „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: …

Recent adoptată, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/24 februarie 20261 care a modificat și completat, printre altele, și Codul de procedură fiscală, reiterează la alin. (6) al art. 159 C. pr. fiscală sancțiunea care afectează actele de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (5) și (52), nou introdus, și anume, „nulitatea de drept”. Acest fapt ne-a determinat să analizăm opțiunea legiuitorului și să observăm, eventual, dacă această opțiune este în concordanță cu teoria actuală a nulităților în dreptul civil român sau nu. Totodată, teoria „nulităților de drept”2 propune și o analiză asupra altor categorii doctrinare de nulități, respectiv a „nulităților extrinseci” și a „nulităților subsecvente”, categorii pe care doar doctrina juridică le-a scos în evidență, acestea nefiind reglementate ca atare de către dreptul pozitiv…

Modul în care a evoluat legislația și practica în ceea ce privește reorganizarea autorităților și instituțiilor publice ne-a determinat să afirmăm că aceasta „este una dintre cele mai sensibile, vulnerabile și, ne îngăduim să spunem, periculoase situații pentru cariera funcționarului public.”2 Vom argumenta, în cele ce succed, rațiunile care ne-au determinat să facem această aserțiune. În Legea nr. 188/1999, în forma sa inițială, nu era reglementată în mod expres problema reorganizării autorităților și instituțiilor publice. Se făcea trimitere la ea, în mod evaziv, în art. 92, care reglementa cauzele de încetare a raportului de serviciu/ de funcție publică. La lit. d) a articolului respectiv, printre aceste cauze era menționată și situația în care avea loc o reorganizare a autorității sau instituției publice. Însă textul condiționa încetarea raportului de serviciu de refuzul ofertei emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici…

Constituția României consacră și garantează libertatea de exprimare în dispozițiile art. 30 alin. (1) – (8). Consacrarea constituțională a libertății de exprimare are ca temei faptul că orice opinie, creație, idee, concepție teoretică etc. intră în circuitul juridic numai dacă sunt comunicate, exprimate. Comunicarea și exprimarea gândurilor reprezintă nu numai o posibilitate dar, în același timp, și o condiție necesară a existenței umane, a societății organizate în conformitate cu criteriile de civilizație determinate istoric. De aceea, libertatea de exprimare este un drept natural, regăsit, ca atare, încă din primele documente cu valoare constituțională. Libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exterioriza gândurile prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace
de comunicare. Pot fi exprimate creații spirituale de orice fel, gânduri, opinii, sentimente, credințe religioase etc…

Închei erea din data de 19.05.2026 (nepublicată) prin care Curtea de Apel București a statuat, în esență, că partea nu este obligată să atace distinct încheierea pronunțată de tribunal prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară reprezintă o soluție deosebit de importantă pentru practica judiciară românească1.
Aceasta reafirmă natura autonomă a mecanismului întrebării preliminare prevăzut de art. 267 TFUE și consolidează principiul cooperării loiale dintre instanțele naționale și CJUE…

Articolul dezvoltă o teză susținută anterior1: atunci când urmărirea penală nu mai poate progresa, în mod real, către punerea în mișcare a acțiunii penale din cauza
imposibilității identificării autorului – fie pentru că făptuitorul nu a putut fi descoperit, fie pentru că nicio persoană avută în vedere nu a dobândit calitatea de suspect ori inculpat – soluția, de lege lata, este clasarea cauzei în temeiul dispoziției din art. 16 alin. (1) lit. c) din C.proc.pen…

Prin Hotărârea Guvernului nr. 540/20241 au fost adoptate Strategia națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură 2024-2027 (în continuare Strategia), împreună cu Planul de Acțiune aferent2. Aceste documente constituie cadrul strategic de referință care stabilește direcțiile prioritare de intervenție în domeniu și asigură continuitatea măsurilor adoptate în baza Strategiei pentru perioada 2021-2023, aprobată prin H.G. nr. 539/20213. Strategia actuală urmărește ca, până în anul 2027, România să devină un stat în care manifestări precum antisemitismul, xenofobia, radicalizarea și discursul instigator la ură să aibă un ecou cât mai redus în societate, prin promovarea educației și cultivarea valorilor democratice europene. Totodată, Strategia urmărește ca România să fie un actor semnificativ în lupta internațională împotriva antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură…

Infracțiunea de vătămare corporală, reglementată de art. 194 C.pen., reprezintă „o variațiune a infracțiunii de lovire sau alte violențe care a primit o denumire proprie (nomen iuris), deosebindu-se de aceasta în principal prin urmarea imediată, constituită din consecințe mult mai grave”1. Această faptă penală este deosebit de gravă pentru societate având în vedere importanța valorilor direct lezate, dar și riscul crescut ca, într-o evoluție nefavorabilă a procesului de vindecare a leziunilor traumatice produse prin activitatea infracțională, să fie afectate și alte valori precum viața persoanei. Am putea spune astfel, depășind cadrul riguros fixat de doctrina penală2 cu privire la clasificarea infracțiunilor din punct de vedere al urmării imediate, că acest tip de faptă penală are o dublă calificare, respectiv, de infracțiune de rezultat, cu privire la integritatea corporală sau sănătatea persoanei, și de infracțiune de pericol pentru viața victimei, granița între vindecarea leziunilor, pe de o parte, sau agravarea acestora, pe de altă parte, cu evoluție către deces, fiind foarte fină…

În principiu, autoritatea aparține, așadar, judecătorului în ceea ce privește identificarea, interpretarea și aplicarea normelor de drept incidente, în cadrul procesual
stabilit prin cererile și apărările cu care a fost învestit de părți. Așa fiind, în lipsa unui acord expres al părților, dat în condițiile art. 22 alin. (5) C.proc.civ., instanța este cea care dă ori restabilește calificarea juridică exactă, aceasta însemnând nu doar indicarea normei de drept incidente, ci și identificarea naturii juridice reale a cererii, a categoriei sau instituției juridice aplicabile…

În materia pensiilor militare de stat, decizia de actualizare emisă pentru punerea în executare a constatărilor Curții de Conturi poate fi calificată ca decizie de revizuire chiar dacă emitentul nu folosește expres această denumire, atunci când actul modifică retroactiv cuantumul pensiei prin înlocuirea deciziei anterioare de actualizare. Decizia de debit trebuie să fie subsecventă unei asemenea decizii de modificare sau revizuire a drepturilor de pensie, fără a fi necesar un titlu executoriu distinct. Totuși recuperarea sumelor plătite necuvenit este limitată temporal, iar actul de control al Curții de Conturi nu poate, prin el însuși, să justifice recuperarea tuturor sumelor aferente unei perioade anterioare. Pentru sumele reținute în baza unei decizii de debit anulate în parte, pensionarul este îndreptățit la restituirea sumelor, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare. Debitele rămase de recuperat la data de 1 decembrie 2024, fără culpa pensionarului, intră sub incidența scutirii de la plată prevăzute de Legea nr. 125/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 285/2024, inclusiv atunci când debitul provine din pensie militară de stat. (Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sentința civilă nr. 724 din 10 februarie 2026)…