-
The author analyzes the legal status of undue payment, regarded as a source of civil obligations, such as they results in the texts of the new Civil Code. It has been specified since the beginning of the study that in general no essential amendments were reported in relation to the definition and existence conditions of this legal deed. However, it is noted as a novelty that the rules of undue payment in the new legislative environment apply also when the payment consists of the provision of services or execution of works. Likewise, the new Civil Code, unlike the old regulation, does not set forth anymore expressly the condition that the payment be made in error by solvents; however, the author argues, with convincing arguments, that the error of solvens is usually an actually relative prerequisite of the undue payment. A large space is given to the obligation to reimburse the undue payment and the rules applicable to it regarding the existence, the limits and its manner of execution. Most of these rules are located in a separate title of the Civil Code (Art. 1635 to 1649) and apply, with some exceptions, to all reimbursement obligations, regardless of their source. The author notes that, in their content, these rules contain many new elements compared to the old Civil Code, which tries and manages to examine carefully, formulating relevant solutions and answers. -
The following article analyzes mediation procedure implemented in the Romanian law system by the Law No 192/2006 on the mediation and on the organization of the profession of mediator. The paper makes a critical assessment of the problems encountered in implementing mediation procedure in the cases generated by the public administration activity. It also presents the jurisprudence of the Romanian Court of Accounts on this subject. -
This study aims at advancing solutions in view of correctly construing and interpreting certain provisions regulated under Law No 303/2004 on the status of judges and public prosecutors, in view of determining whether ex-judges and public prosecutors are entitled to benefit from the recalculation of their service pensions as a result of reaping the length of service obtained from practicing as lawyers, after retirement. -
Prin instituirea Uniunii Europene, statele au limitat drepturile lor suverane în anumite domenii și au acceptat competența acesteia (exclusivă, partajată sau de a întreprinde acțiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acțiunii membrilor). Față de reglementările europene specifice executării silite1, Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii2 nu prevede expres aplicabilitatea în cursul acestei etape a procesului civil. Cu toate acestea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în jurisprudența sa3 că Directiva trebuie avută în vedere de instanțele naționale și în anumite litigii vizând executarea silită, pentru a fi verificat caracterul potențial abuziv al unor clauze în sensul acestui act normativ.
-
New technologies, such as wireless communications, generate unique threats to human health and to the quality of the environment. Among them, electromagnetic fields (EMF) – of the relay antennas or power lines – represent a colourless, odourless and invisible pollution with adverse sanitary effects. As the technologies of the field are rapidly evolving, even before their negative consequences can be sufficiently researched and proven by science, they create difficulties for the ability of the right to adapt and respond appropriately to the new problems thus raised. Among the first legal reactions in the matter are those registered as regards the human rights, especially ECHR case law, which assimilates the EMF threats in the context of Article 8 of the Convention, involves the precautionary principle and imposes the notion of gravity threshold. The Case Calancea and others v. The Republic of Moldova (2018) represents an important moment in the opening of the Strasbourg court to the new problems of EMF and, despite the reluctance manifested by means of the judgment delivered, this implies a recognition of the existence and of the need for legal assimilation of new threats to human rights and the jurisprudential consolidation, in this context, of the right to a healthy environment.
-
Part of our daily lives, light pollution enjoys less media coverage than other, more serious environmental issues, like climate change, air pollution, desertification of many areas of land, illegal deforestation of huge areas of forest land. We are talking about light pollution when artificial lights are everywhere – through billboards, street lighting, etc. – and such intensity that it changes the levels of natural lighting the night, with negative impacts on human health and biodiversity.
-
The study has as subject olfactory pollution and it aims to outline first that this type of pollution is far from being a mere discomfort that most sensitive people feel acutely, because unpleasant odours, miasmas, are proof of some chemical substances with harmful effects on the human body. Then, the article shows that while the number of public complaints is steadily increasing, the regulations – national, foreign, European – still have a timid and anaemic nature. From the results of the researches it follows, first, that the olfactory pollution is related to the wider theme of air pollution, which as an essential element of life (and therefore to us people!) must meet a number of conditions expressed by: temperature, humidity, purity, chemical composition. These conditions must lie within the limits of tolerance of the human body and of existence of the fauna and flora; due to natural phenomena, as well as to human activities, in the modern society, air has undergone major changes materialized either in the change of concentration of some natural compounds or in the penetration of some elements unknown to this environment, radioactive substances, chemical substances resulting from human activities, the air thus becoming the „garbage dump” for all gas or gaseous wastes produced by the living. Therefore, we are talking about a polluted air, not just when it is manifested by the presence of substances other than the natural composition of the air, but also when their quantity makes it unsuitable for the fulfilment of its roles. Starting from here, for the specialists in different fields, the notion of „polluted air” will have different meanings; thus, for the physician, the air is polluted when the concentration of unknown substances reaches harmful levels for the human body, while for industrial technologist, concerned with corrosion, when the pollutants reach concentrations that alter the structure and operation of plants. -
This paper is mainly a semantic analysis of the definition of the offence of child pornography, included in Article 374 of the Criminal Code. It emphasizes the merits and the shortcomings of the current definition, as well as some solutions intended to remedy this definition. -
Prin Sentința penală nr. 2751/20121 a Judecătoriei Timișoara, Secția penală, definitivă prin Decizia penală nr. 233/R/20132 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, inculpatul M.N. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută în art. 279 alin. 31 C.pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută în art. 321 alin. 1 și alin. 2 C.pen., infracțiuni săvârșite în concurs ideal. (Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, Decizia penală nr. 233/R din 19 februarie 2013) -
In this study, the author examines the possibility of enforcing precautionary measures on the assets of third parties for the offense of money laundering; the analysis is carried out from the point of view of the doctrine, comparative law and the case law of the courts and the European Court of Human Rights. Alpha Having regard to the specificity of this offense and the special provisions in the field, the author considers that the goods of third parties, persons not subject to criminal prosecution or trial, must be frozen for special forfeiture. -
This study aims to advance solutions in view of determining the effects triggered by decisions issued by the Court of Auditors, establishing the unlawfulness of granting certain rights through collective labour agreements concluded at the level of public institutions financed entirely from own revenues, on the clauses of the collective labour agreement by which those rights were established. -
The study analyzes the initial version of the first sentence of Article 426 (5) of the Civil Procedure Code, according to which the judgment had to be drafted within maximum 30 days from the date of pronouncement. In the author’s opinion, such a time limit ensured the achievement of one of the fundamental principles of the civil trial, respectively, the right to a fair trial, in an optimal and predictable time limit, as provided by Article 6 (1) of the Civil Procedure Code. In the version of the Law No 310/2018, the first sentence of Article 426 (5) of the Civil Procedure Code was amended, in the sense of granting the possibility to extend the drafting time limit, over the initial one of 30 days from the date of pronouncement. Thus, for well-grounded reasons, this time limit may be extended by 30 days, at most twice. In the author’s opinion, the total current time limit of 90 days for drafting the judgment is not able to ensure a reasonable time limit for the completion of the trial and should return to the version existing prior to the amendment by the Law No 310/2018, respectively, the time limit of no more than 30 days from the date of pronouncement.
-
Potrivit art. 349 alin. (2) C.pr.pen., instanța poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, dacă inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și dacă instanța apreciază că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, cu excepția cazului în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață. Totodată, conform art. 374 alin. (4) C.pr.pen., în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).
-
Pentru a da eficiență și substanță prevederii procesuale care reglementează conținutul măsurii arestului la domiciliu, exercitând conform art. 3 din Codul de procedură penală funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, judecătorul poate dispune schimbarea locului de executare a arestului la domiciliu, în situații excepționale, independent de voința inculpatului. Prin Încheierea penală nr. 15 din 20 martie 2018 a Tribunalului Gorj a fost admisă cererea formulată de inculpata G.E.A. și s-a dispus schimbarea locului de executare a arestului la domiciliu al inculpatei, stabilit prin Încheierea nr. 13 din 13 martie 2018 pronunțată în Dosarul nr. 6422/95/2017/a2 al Tribunalului Gorj, de la adresa din Bumbești-Jiu, județul Gorj, la imobilul situat în comuna Brădești, județul Dolj. Totodată, s-a stabilit că supravegherea respectării de către inculpată a obligațiilor care îi revin pe durata arestului la domiciliu va fi exercitată de organul de poliție în raza căruia locuiește, respectiv Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj.
-
C’est d’abord une évidence que nombre de dispositions édictées en 1804 ont sensiblement vieilli et qu’elles méritent une sérieuse cure de rajeunissement, dans la forme comme dans le fond. Mais c’est surtout du point de vue du fond que des changements apparaissent à la fois urgents et nécessaires. Ils semblent devoir s’orienter autour de deux axes principaux. Le premier consiste à faire évoluer notre droit dans le sens d’une plus grande justice contractuelle. Cela suppose évidemment la recherche d’un meilleur équilibre entre les droits et les obligations de chacune des parties, par exemple en cas de lésion ou d’imprévision. Mais cela implique aussi une protection plus efficace du contractant considéré comme en situation de faiblesse et qui n’est pas en mesure de se défendre lui-même. Il faut, en effet, mettre fin à la fiction d’une égalité parfaite entre les parties et, sans renoncer, bien sûr, au principe de liberté contractuelle, faire place à la notion de « dépendance économique », qui est cruciale dans nombre de contrats (contrats de travail, de bail, d’assurance et, de façon générale, tous les contrats d’adhésion). C’est d’ailleurs là que se pose la question de savoir s’il ne conviendrait pas d’étendre la portée de certaines dispositions - comme le devoir d’information, l’interdiction des clauses abusives ou le principe de l’interprétation en faveur de la partie privée d’un véritable pouvoir de négociation -, qui restent trop souvent limitées à ce jour aux relations entre professionnels et consommateurs. Mais c’est, en revanche, au juge qu’il devrait revenir de faire mieux respecter la volonté des parties, à tous les stades de la vie du contrat, et ceci au moins de deux façons. D’une part, le nouveau Code devrait attacher des effets accrus à certaines manifestations unilatérales de volonté, qu’il s’agisse de promesses de contracter, de détermination du prix (suivant des modalités fixées à l’avance) ou de résolution du contrat en cas d’inexécution par l’autre partie (même en l’absence d’une clause expresse en ce sens). D’autre part, on pourrait songer à ouvrir plus largement la possibilité de l’exécution forcée en nature des obligations de faire et abolir le principe de l’exécution par équivalent, pour mettre enfin le droit en accord avec la réalité (puisqu’aussi bien la solution est déjà, en pratique et en dépit des textes - essentiellement l’article 1142 du Code civil -, le plus souvent consacrée par les juges). -
Introducere. Sistemul Ministerului Public are un statut special, misiunea organizațională fiind stabilită atât prin Legea fundamentală, cât și prin legea privind organizarea judiciară. Obiectivul său general este înfăptuirea ordinii de drept prin respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prin efectuarea unor activități legitime și oportune care trebuie să îndeplinească anumite standarde minimale de legitimitate și de tip procesual. -
În articolul de față ne propunem să prezentăm câteva considerații critice asupra Deciziei nr. 685/2018 a Curții Constituționale pronunțate recent1. Trebuie să precizăm, în acest sens, că nu împărtășim soluția asupra admisibilității cererii de constatare a existenței unui conflict juridic de natură constituțională, dar suntem parțial de acord cu soluția pe fond și nu împărtășim unele considerații din motivarea instanței constituționale. În ceea ce privește admisibilitatea cererii primului-ministru, suntem de părere că nu ne aflăm în prezența unui conflict de natură constituțională, ci a unuia de natură legală. Așa cum Curtea însăși a definit conflictul juridic de natură constituțională în deciziile sale anterioare2 și cum o reamintește și în prezenta decizie, este necesar ca autoritatea „pârâtă” să-și aroge competențe care îi aparțin autorității „reclamante” sau alteia sau să refuze să-și exercite propriile atribuții, iar aceasta să ducă la blocaje instituționale3; în fine, în prezenta decizie apare pentru prima dată și cerința ca blocajul să nu poată fi înlăturat în alt mod4. -
Prin Sentința penală nr. 1 din 11 ianuarie 2016 a Judecătoriei Motru s-a hotărât, printre altele, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul M.S. a fost trimis în judecată din fapta prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006 în fapta prevăzută de art. 42 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 407/2006 și fapta prevăzută de art. 342 alin. (1) C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., în fapta prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) – art. 42 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 407/2006 și fapta prevăzută de art. 342 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat. Ca stare de fapt s-a reținut că inculpatul, în noaptea zilei de 4/5 aprilie 2015, a efectuat acte de braconaj cinegetic pe raza fondului de vânătoare cu nr. 27 M, punctul „M.”, aparținând AVPS E, ce a avut ca finalitate uciderea prin împușcare a doi căpriori, cauzând un prejudiciu în valoare de 10.000 euro, fără a fi înscris în autorizația de vânătoare individuală sau colectivă eliberată în condițiile legii de gestionar, pentru fondul cinegetic respectiv. Dincolo de motivarea sibilinică a instanței în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor, sentința penală citată aduce în discuție aspecte ce țin de aplicarea cadrului legal în materie, dată fiind claritatea precară a actului normativ care reglementează infracțiunea de braconaj. -
Faptul că autoturismul în litigiu a făcut obiectul mai multor vânzări succesive și s-a constatat că a fost furat, deschizându-se un proces penal împotriva autorului furtului, nu înseamnă că reclamanta își putea recupera prejudiciul constând în plata prețului plătit. În ceea ce o privește pe reclamantă, prin Ordonanța din data de 20 ianuarie 2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus clasarea cauzei, reținându-se în motivare faptul că nu au fost identificate indicii care să conducă la concluzia că reclamanta ar fi cunoscut faptul că bunul era furat. Tot în procesul penal, prin Ordonanța din 27 august 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus restituirea autoturismului către proprietar, astfel că reclamanta, care devenise proprietara autoturismului în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul, l-a predat organelor de cercetare penală, care în baza procesului-verbal din 16 septembrie 2014 l-au restituit proprietarului. În aceste condiții, în mod corect prima instanță a statuat că temeiul obligației a cărei executare este urmărită este contractual, iar, potrivit dispoziției art. 1695 alin. (1) C.civ., vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicțiunii. (Tribunalul Galați, Decizia civilă nr. 131 din 1 februarie 2018, definitivă)1 -
-
În condiþiile în care nu existã, în prezent, dispoziþii general aplicabile în legislaþia privind circulaþia juridicã a terenurilor, care sã reglementeze dreptul de preemþiune ca o condiþie de nulitate a actului de înstrãinare încheiat cu încãlcarea acestui drept, legiuitorul a lãsat în atributul legilor speciale sã reglementeze dreptul de preemþiune, în funcþie de natura juridicã a bunului. În cazul arendei, la data încheierii contractului de arendã, ca ºi în prezent, dreptul de preemþiune nu este reglementat de lege ca un impediment legal în transmiterea cãtre o altã persoanã a dreptului de proprietate, ci ca un drept contractual al arendaºului. -
Cererea în despãgubire din valoarea cauțiunii este o cerere contencioasã, care presupune examinarea elementelor rãspunderii civile delictuale sub aspectul exercițiului abuziv al acțiunii, al prejudiciului produs și al legãturii de cauzalitate dintre paguba pricinuitã și conduita procesualã a pãrþii, competența de soluționare a unei astfel de acțiuni patrimoniale fiind reglementatã de dispozițiile generale cuprinse în cartea I din Codul de procedurã civilã (Înalta Curte de Casaþie și Justiție, Secția comercialã, decizia nr. 4170 din 30 noiembrie 2010). -
Verificarea respectării normelor de competență se realizează atât de instanța învestită cu judecarea litigiului, la cererea părților sau din oficiu, cât și pe calea controlului judiciar, de către instanțele superioare învestite cu judecarea căilor de atac. În acest din urmă caz, hotărârea instanței de control judiciar prin care se statuează cu privire la competența unei instanțe de a soluționa litigiul este obligatorie, atât timp cât aceasta este irevocabilă.
-
Cererea formulatã de debitorul cedat privind restituirea unei sume de bani achitatã A.V.A.S. în baza unui contract de cesiune de creanţã, prin care Ministerul Finanţelor Publice a cesionat A.V.A.S. creanţa pe care o avea faţã de societatea debitoare, sumã de bani nedatoratã, se încadreazã în dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 care se referã la „cereri de orice naturã” privind drepturi şi obligaţii în legãturã cu activele preluate de A.V.A.S., cereri supuse unui termen special de prescripţie reglementat de art. 49 alin. (1) de 6 luni de la data la care s-a cunoscut, sau trebuia sã se cunoascã faptul sau actul pe care se întemeiazã (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilã, decizia nr. 2928 din 4 octombrie 2011).
