-
In this article, we intend to present, first of all, the particularities of the on-the-spot investigation, and then to deal with the way of drawing up a report, regarding those found on the spot and the importance of such evidence for solving cases. Also, depending on the discussions held, in our presentation, we will examine the themes raised by applying Articles 345–347 of the Civil Procedure Code; the situations in which the court, which travels on the spot, cannot conclude the investigation on the appointed day; the issue of the rogatory commission and the manner of drawing up the minutes. Current probation law provides the on-the-spot investigation with the conduct of operations and findings to be recorded in a report, which also shows the presence or absence of the parties. We appreciate that, for a fair trial, the deadlines for which the judge goes to that place on the second or even the third day must be mentioned. Although it is not a legal provision for the on-the-spot investigation by the letter rogatory, there are requests, according to the rules of common law, by which the courts support each other, to establish the truth accurately. Because the on-the-spot investigation is direct evidence of the facts, the minutes must be drawn up meticulously during on-the-spot investigations. In our analysis we also turn to generically related information, which cannot be a means of probation allowed by our system. -
In the first part of the study, the author emphasizes the importance of the legal remedies for making justice more efficient, one of the important objectives of any reform programme in the field. The finding is natural, since a good regulation of the legal remedies can make a substantial contribution to the resolution of the trials within a reasonable time, in order to use only a unanimously accepted phrase. The general tendency of the contemporary procedural regulations is to carry out a simplification of the legal remedies and to avoid congestion of the courts, especially the courts of appeal and the supreme courts. For this purpose, the vast majority of the analyzed regulations establish some limitations – value-wise – of the exercise of the legal remedies or establish means of filtering the reviews, and in some countries even of the appeals. The author also notes that in some procedural systems the ordinary legal remedy of the appeal cannot be exercised in low value disputes. One of the author’s conclusive remarks is that the filtering systems of some legal remedies are efficient and contribute to the resolution of processes with celerity. Another final conclusion is that the Romanian legislator has abandoned such an approach, and this should be reconsidered in the future.
-
The following study critically analyzes the civil liability of the civil servants. It is estimated that it is about a contractual liability, however different from the patrimonial liability and from the material liability, regulated in the case of employees, respectively of the military and of other categories of personnel. The cases of civil liability of the civil servants are presented, as well as the conditions of this form of liability. Special attention is paid to the procedure of reparation of damages (imputation order or disposition and the payment commitment), including with regard to the former civil servants. Key words: payment commitment; authority; public institution; imputation decision/disposition/order; illicit deed; civil servant; obligation of restitution; injury; civil liability; material liability; patrimonial liability; guilt.
-
This study examines the following issues: the legal nature of the survivor’s pension, the possibility of obtaining the survivor’s pension by a person, if his legal provider was also the holder of a survivor’s pension, how to calculate the survivor’s pension in case it is established, having as legal reference another survivor’s pension, the possibility of applying the correction index when establishing the amount of the survivor’s pension. The beginning of a relatively detailed legal analysis, in connection with these aspects presents a relevant degree of novelty for the Romanian legal literature, as neither the doctrine, nor the case law paid due attention to these problems, of indisputable theoretical interest and real practical utility.
-
The idea of recognizing nature’s legal capacity, with the consequence of attributing this entity of rights, began to be conveyed some time ago in the specialized literature. With all criticism, the theory has taken a certain shape and has even been included in the legislations, as is the case of Ecuador, which in 2008, by Constitution, Articles 71–74, recognized the law of nature, of the environment in general. Bolivia has adopted legal provisions, but not with constitutional power and, at the same time, has proposed a draft Universal Declaration of Nature Rights, which quickly gained adherence both at the level of states and in specialized literature with moderate optimism because it is stated that „we must be aware that the statement such as the one proposed cannot be expected to have immediate results”. The granting of rights to nature, as a new approach to the law of the environment that conceptualizes the natural, non-human world, as something worthy of protection for its own good, and not just as something that can be used for the benefit of the people, appeared in response to the failure of the model anthropocentric environment protection, also has its place in interesting processes.
-
If from a quantitative point of view the repressive (criminal) law of the environment is increasing, the criminal response as a tool to promote environmental protection is still far from rising at the level of the urgency and magnitude of the ecological problems to which it is called to answer. The causes are related to the insufficient conceptual-regulatory adjustment to the particularities of the field, the concurring strong interests of different nature and the complexity of the theoretical and practical approach to be undertaken. Bringing the repressive right to the level of the mission and current priorities implies a radical reform on the general conception and approach, the unitary and adequate register of incriminations, the particularization of the procedural framework for investigating cases and for applying sanctions and the professionalization and specialization of the jurisdictions. Assimilating the meanings of the precautionary principle, building one’s own criminal regime, by overcoming administrative dependence and consecrating the ecological finality, incriminating the ecocide, in a word the need for another penalty is the key to overcome the impasse and the way to a new, genuine and effective repressive environmental law. In Romania, there is a need for a general rethinking of the relevant normative system through a unitary regulation to include the essential aspects of an adequate incrimination, customized procedures and specialized jurisdictions.
-
Apărută sub egida Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, sub semnătura a doi prestigioși cercetători ai săi și bine-cunoscuți specialiști ai temei, lucrarea este consacrată în mod evident centenarului tratatelor de la Paris din 1919/1920, în general, și al celui de la Trianon din 4 iunie 1920, în special. Dacă secolul a reprezentat adesea, în istoria omenirii, pe lângă un reper de marcare a scurgerii timpului, un instrument de stabilire a cronologiei faptelor și a evenimentelor și o veritabilă unitate de apreciere a progresului economico-social și cultural, cum se apreciază în prefața lucrării (plasată sub titlul O simplă punere în temă), cel al statului național și al dreptului internațional public ca drept al păcii și al cooperării interstatale se exprimă printr-o moștenire de concepte și experiențe juridico-istorice care au marcat inaugurarea și conferit conținut unei etape istorice majore.
-
Potrivit art. 48 alin. (1) C.pen., complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Conform art. 174 C.pen., prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.
-
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/20001 și cele ale art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al unei clauze nu privește definirea obiectului contractului în măsura în care respectivele clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil. În acord cu principiul interpretării conforme statuat la nivelul dreptului european, prevederile actului normativ național prin care sunt transpuse în dreptul intern dispozițiile dintr-o directivă trebuie interpretate, inclusiv în litigiile care opun doi particulari, potrivit prevederilor directivei transpuse, iar nu în sens contrar
-
Luarea măsurii recoltării de probe biologice de la inculpatul condamnat, chiar și pentru una dintre infracțiunile indicate expres în anexa la Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (în continuare S.N.D.G.J.), în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în S.N.D.G.J. este o măsură facultativă.
-
Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) lit. c) din Codul muncii și art. 21 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2003, interdicția temporară de concediere a salariatei gravide se aplică numai în situația în care angajatorul avea cunoștință la data emiterii deciziei de concediere despre starea de graviditate a salariatei concediate. Deși art. 272 din Codul muncii prevede că sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, dovada faptului pozitiv al informării prealabile cade în sarcina salariatei gravide care contestă faptul negativ invocat de angajator că nu a luat cunoștință de starea de graviditate anterior concedierii.
-
În cauza dedusă judecății apelantul a susținut că nu se justifică măsura evacuării sale din locuință, întrucât această măsură îl împiedică să participe la anumite evenimente din viața fiicei sale și să păstreze relațiile personale cu aceasta. Însă atât timp cât aceste relații nu au fost interzise de către o instanță judecătorească, iar autoritatea părintească este exercitată în continuare, în comun, de către ambii părinți, în mod egal, conform art. 503 alin. (1) C.civ., tatăl apelant nu este afectat în exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești, decât în mică parte, prin măsura evacuării din locuința familiei, întrucât există multe alte modalități pe care le are la dispoziție pentru menținerea relațiilor cu minora, chiar și în această perioadă în care este instituită starea de urgență. (Tribunalul Galați, Decizia civilă nr. 229 din 27 aprilie 2020, definitivă).
