-
Mărturisesc că, atunci când am ales titlul acestui studiu, am interferat cu modelul de prezentare în două părți, introdus de un cunoscut colaborator și prieten, specialist în legile internetului, Bogdan Manolea, care, cu ceva ani în urmă, într-o prestigioasă conferință cu prezență internațională, identifica o primă parte anarhică și o a doua tehnică a discursului său. De ce o perspectivă românească? Pentru a sublinia critic modelul, mereu altfel, de abordare a reformelor din sistemul judiciar românesc, pe tiparul „teoriei mixte”, pe care, ani de-a rândul, generație după generație, la aproape toate disciplinele de studiu, dascălii noștri au încercat să ne-o inoculeze ca pe un vaccin, în dorința de a ne obișnui, în realitate, cu compromisul, vecin cu improvizația, de la care a împrumutat caracterul definitiv. Noi nu copiem, noi inovăm, mințindu-ne adesea că adaptăm diverse instituții, proceduri, reguli din tot atât de diverse surse, deși, funcțional, asemenea corpului biologic, aceste grefe haotice și repetate ajung să fie refuzate sau să schimonosească organismul nostru judiciar, altfel suficient de robust prin robustețea componenților săi. -
În contextul actual, în care justiția română își face temele sub monitorizarea „Mecanismului de Control și Verificare” (MCV), în care atacurile la adresa independenței justiției au crescut semnificativ, în care reținerea și arestarea echivalează, în mentalul colectiv, cu dovezi indubitabile de vinovăție, rolul judecătorului în realizarea actului de justiție pare să fie unul secundar, de vreme ce nimeni nu mai pare interesat de hotărârea judecătorească definitivă pronunțată în dosarele penale.
-
Introducere. Actuala ordine mondială cunoaște o profundă transformare, ca urmare a multiplelor raporturi economice, sociale, politice, care influențează umanitatea, prin procesul globalizării. Revoluția ideilor, care depășește spațiul exprimării și dezbaterilor, își găsește o formă de manifestare printr-o diversitate de acțiuni, așa încât putem vorbi de o cultură mondială a informației care capătă consistență în orice domeniu, de la cel care vizează natura planetei noastre, până la cele care se referă la viața cotidiană. Așadar, în contextul exploziei informaționale, în care tehnologia dobândește dimensiune inteligentă, invadând în acest fel însăși existența noastră, aceasta rămâne totuși, la momentul actual, dependentă relativ de umanitate.
-
Principiul separației puterilor a fost „importat” din Marea Britanie, englezii fiind cei care, în secolul al XVII-lea, au început să îl aplice în încercarea de a fragmenta puterea politică ce aparținea, în mod tradițional, doar regelui. Apoi, un pas important pe acest drum anevoios a fost făcut de gânditorii politici francezi, ideea modernă a separării puterilor în stat datorându-se filosofului și gânditorului iluminist francez, baronul de Montesquieu, care a făcut distincție între trei puteri în stat: legislativă, executivă și judiciară – acesta fiind fundamentul separației puterilor regăsit (și repetat) în dreptul constituțional modern. În concepția lui Montesquieu, cele trei puteri trebuie să aparțină unor organe diferite ale statului: Libertatea nu admite unirea a două și cu atât mai mult a trei puteri în sânul uneia și aceleiași puteri a statului. Dacă puterea legislativă e unită cu cea executivă, atunci cel ce edictează legile aplicându-le nu va urma indicațiile cuprinse în ele, tolerând încălcarea lor, și în țară va domni arbitrarul. Dar arbitrarul va interveni și în cazul în care în aceleași mâini se unesc puterea judecătorească și cea executivă, judecătorul va fi asupritor, întrucât va fi în același timp și judecător, și executantul legii. De asemenea, nu pot fi unite, în același organ, puterea judecătorească și cea legiuitoare, întrucât, procedându-se astfel, judecătorul, rezolvând procesele, nu va urma strict legea, ci are posibilitatea să introducă schimbări în conținutul legii
-
O autoritate publică cu atribuții de supraveghere, prevenire și control într-o anumită arie de activitate, având în vedere poziția dominantă pe care o ocupă în virtutea prerogativelor de putere publică pe care legea i le pune la dispoziție pentru realizarea interesului public în slujba căruia se află, are obligația, rezultată din exigențele bunei administrări, să emită, pentru organizarea activității sale, norme administrative clare, care să nu genereze riscul distorsionării liberei concurențe și apariției conflictelor de interese. -
Instanța Curții de Apel Oradea a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de uciderea animalelor, cu intenție, fără drept, prevăzută în art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 205/2004, republicată1, dispunând, totodată, înlăturarea condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 217 alin. 1 din Codul penal anterior (cu notă aprobativă).
-
Unlike the previous Criminal Procedure Code (1968), which briefly provided that the prosecutor must prepare a reasoned proposal of taking the measure of preventive detention of the defendant, the new Criminal Procedure Code regulates in a more detailed manner the proposal for preventive detention of the defendant in the course of criminal prosecution, by introducing the obligation of the prosecutor to indicate the legal grounds. In exchange, the new criminal processual law does no longer provide the prosecutor’s obligation to hear the defendant in the presence of the lawyer of his choice or appointed ex officio, before drawing up the proposal for preventive detention, as provided in the previous Criminal Procedure Code. Under such circumstances, the authors analyze the institution of proposal of preventive detention, by presenting some critical aspects and by proposing some improvements to the new regulation. Key
-
This study undertakes the analysis both of the amendments brought to the offences provided in Article 140 of the Law No 8/1996 by the Law No 187/2012 and of the common and specific aspects which characterize, in the author’s opinion, these offences. The author examines the amendments to the offences evoked by their connection to the legal provisions in this matter, contained in the general part of the Criminal Code. At the same time, the paper emphasizes the common aspects regarding the scope, the subjects and the constitutive content of the offences presented, as well as the specific aspects relative to the special legal object and to the material element of these offences. The study presents the doctrinal points of view, as well as the author’s remarks and de lege ferenda proposals in the analyzed area.
-
The succession of the criminal codes has created numerous transitory situations requiring a functional system of principles to be solved. In this context, the courts have provided different solutions to some aspects related to the application of the criminal law in time, thus generating a non-unitary practice. The main cause of these contradictions was represented by the modality of determination of the most favourable criminal law. Just when it seemed that the High Court of Cassation and Justice had clarified the misunderstandings, the Constitutional Court has pronounced the Decision No 265/2014 which completely changes the situation, offering an interpretation that does not find many followers among jurists.
-
The author, after making a brief history on the taxation of the registration of motor vehicles in Romania, after our country joined the European Union (1 January 2007), expresses her opinion that even the last regulation in this matter (the Government Emergency Ordinance No 9/2013 on the environmental stamp for motor vehicles), being contrary to the provisions of Article 110 of the Treaty on the Functioning of the European Union, can not be legally applied in Romania, thus violating the principle of supremacy of the European law over the national law (in this case, the Romanian law).
-
Within this study the authors intended to analyze the situations in which it can be promoted the action for damages by separate means under Article 19 (1) of the Law No 554/2004 on the administrative disputes and the moment of running of the one-year time limit within which this action can be promoted, having in view that the law does not establish precisely this moment, and the case-law offers various solutions adjusted to each case solved. Starting from these premises, the authors have proceeded, on the basis of the legal provisions in the matter and of the apparently non-unitary case-law solutions, to the systematization of the working hypotheses and to the elaboration of some objective criteria, legally substantiated, in order to determine the moment of running of this procedural time limit.
-
The author, having in view a recent controversy in the Romanian doctrine of labour law, resumes the analysis and reaches the following conclusion: • According to the Romanian Labour Code, the legal institution (of labour law) of the temporary labour contract (Article 88 of the Labour Code) is separate from the legal institution of posting (Article 45 et seq. of the same Code); • Conversely, the employee who, according to Article 88 of the Labour Code, has concluded with his employer a temporary labour contract, in order to be hired out to a user undertaking from another Member State of the European Union, has the status of posted employee, within the meaning of Directive 96/71.
