As it is well known, the insolvency procedure involves the collaboration of the insolvent company, of the syndic judge, of the creditors and, of course, of the judicial administrator. Once the state of insolvency is established by the court, one of the first steps is to assess the debts of the insolvent company, and this action can be done only by communicating the state of insolvency to the creditors, in order to allow them to record their claims to the company. At this stage, an important role is that of the judicial administrator, who must work with all those involved in the procedure in order to determine the amounts owed to the creditors. The judicial administrator is not limited to receiving the creditors’ requests. He must analyze each claim, must establish the amount claimed and ascertain whether that claim is based on a valid title

Donația poate privi nu doar un bun determinat în materialitatea sa, ci și o universalitate de bunuri prezente și viitoare, precum și o fracție determinată ori determinabilă din patrimoniul donatorului. Prin urmare, contractul de donație era perfect valabil între părți, producând efecte juridice erga omnes (prin formalitățile de publicitate realizate în acord cu art. 58 din Legea nr. 7/1996, în forma inițială, câtă vreme pentru terenul pentru care se emisese titlul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 nu exista carte funciară deschisă, ci doar mențiune în registrul de transcripțiuni). Faptul că donatarul a dispus asupra cotei sale determinate din terenul care urma a fi supus procedurii de ieșire din indiviziune nu invalidează liberalitatea, fiind în mod evident că odată cu partajul – convențional sau judiciar – cota parte dobândea doar atributele de materializare fizică (existența ei fiind însă certă de la momentul nașterii stării de indiviziune).

The present study analyses from the point of view of the jurisprudence of the European Court of Human Rights (ECHR) a topic of current interest in the Romanian law, namely the topic of the legality of evidence as a link between the rule of law and the right to a fair trial. By corroborating general principles and individual solutions emerges a differentiation mechanism used by the ECHR in order to distinguish between possible breaches of the domestic law in respect to their nature and degree. While in principle the way the law is interpreted and the breach of law allegedly committed in obtaining and presenting the evidence are by themselves irrelevant from the perspective of the fair trial, the arbitrary or manifestly unreasonable interpretation of the law, which violates the principles of the rule of law, is relevant from that perspective. A serious breach of law can mean the inadmissibility of the evidence obtained thereby. The ECHR doesn’t lay down general rules regarding the assessment of the arbitrary or manifestly unreasonable character of the interpretation of the law and, respectively, the seriousness of its breach, but from the case-law emerges a series of relevant criteria, such as the manifest error of assessment, the breach of law committed in bad faith or systematically, inevitable discovery of evidence and the purpose of law.

The present paper aims to bring to your attention the Decision No 9 of 6 April 2020 of the High Court of Cassation and Justice – Panel for the settlement of some matters of law that took into account the legal nature of the revenues collected at the Environmental Fund in order to determine whether the acts of theft in any way from the establishment of these fiscal burdens may fall under the provisions of the Law No 241/2005 for preventing and combating tax evasion. The mentioned decision established that the revenues of the Environment Fund that give rise to tax receivables are not fiscal receivables that may fall under the law to prevent and combat tax evasion, which can be considered wrong. The study presents all the legal arguments for which the interpretation given by the High Court of Cassation and Justice is wrong and, at the same time, harmful, considering the possible legal effects that this decision may have on all tax regulations in Romania.

După ce în urmă cu peste trei decenii prin studiul inițiator (1989)1 urmat de primul curs (1992)2 și apoi de întâiul tratat (1998)3 în materie se afirmă că fondatorul incontestabil al dreptului mediului ca disciplină științifică în România, prin lucrarea pe care o semnalăm și prezentăm prin rândurile de față, profesorul Mircea Duțu, directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române și președintele Universității Ecologice din București, deschide cu titlu de pionierat absolut calea unui nou domeniu al reflecției juridice: dreptul climei; și de această dată, după ce acum un an anunța, printr-un inspirat și documentat studiu4 , asemenea evoluții rapide și complexe, iată că s-a ajuns la un reprezentativ volum de idei și analize asupra regimului juridic al acțiunii globale de combatere și atenuare a încălzirii globale și adaptării la efectele schimbărilor climatice.

În cazul în care, prin contract, întreținerea a fost constituită în favoarea unei terț, această persoană are doar dreptul de a cere executarea contractului, nu și pe acela de a cere rezoluțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor. În lipsa unei prevederi exprese în cuprinsul secțiunii care reglementează contractul de întreținere, sunt pe deplin aplicabile normele de drept comun care reglementează stipulația pentru altul, iar acestea prevăd în mod clar că stipulantul este singurul care poate revoca stipulația [art. 1287 alin. (1) C.civ.], beneficiarul având doar dreptul de a solicita executarea [art. 1284 alin. (2) C.civ.]. (Curtea de Apel Timișoara, Secția I civilă, Decizia nr. 235 din 11 iunie 2020, www.rolii.ro1 )