-
-
The interpretation and the application of the provisions of Article 31 (3) and Article 60 of the Labour Code have led to the existence of a non-unitary judicial practice and to the expression of some divergent positions in the doctrine as regards the applicability of the temporary prohibitions on dismissal in case of termination of the individual labour contract at the initiative of the employer, during or at the end of the period of probation. In a first doctrinal and jurisprudential orientation it is argued that Article 60 of the Labour Code is not applicable, because we are not in the presence of a dismissal, but of a separate case of termination of the individual labour contract at the initiative of the employer. The second opinion argues the thesis according to which the termination of the individual labour contract at the initiative of the employer during or at the end of the period of probation is also a case of dismissal, the legislative derogations aiming only at simplifying the dismissal procedure during the period of probation, and not at removing the temporary prohibitions on dismissal provided by Article 60 of the Labour Code. -
The study is grounded on the thesis according to which the contestation against execution aimed at reducing the punishment imposed on the convicted person under the special cause of reducing the punishment provided in Article 19 of the Law No 682/2002 on the protection of witnesses is inadmissible. -
Având în vedere că reclamanții au solicitat desființarea unor acte de reconstituire a dreptului de proprietate privată pe calea acțiunii prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997, Curtea a constatat că, în lipsa unor norme de stabilire a instanței competente în cuprinsul acestei legi speciale, se va aplica Codul de procedură civilă. Dat fiind obiectul cererii (constatarea nulității absolute parțiale a unui titlu de proprietate emis în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991), Curtea a constatat că, sub aspectul determinării instanței competente, se aplică criteriul valoric, astfel că prezentul conflict urmează a fi soluționat în raport de pragul legal de 200.000 lei, prevăzut la art. 94 pct. 1 lit. k) C.pr.civ. Determinarea instanței competente material în cazul cererilor imobiliare se face doar prin raportare la dispozițiile art. 104 C.pr.civ., nu și la prevederile art. 31 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, întrucât acestea din urmă nu instituie reguli speciale de competență, ci cuprind norme de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru.
-
The courts can contribute, within their competencies, to ensure supremacy of the Constitution; this also involves the ability to directly implement some of the constitutional regulations. In the context of the complex process of human rights internationalization, certain analysis and solutions concerning the relationship between the international and domestic human rights regulations and hence interpretations of the provisions covered by the Constitution on this issue appear more frequently within the case law. In this study the author analyzes the role of national judges in applying the (European) Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms under the legitimacy which is conferred upon them by the provisions of Art. 20 of the Constitution, republished; this analysis is based on case law matters on criminal appeal, governed by Art. 141 paragraph 1 of the Code of Criminal Procedure. -
The features that give a distinct note to European Union law, and even its specificity, in relation to national or international legal orders, whether universal or regional, par excellence lie in the immediate, direct and priority applicability of the rules that make it up. The concept of „priority” EU law in relation to the national law of the Member States is likely to complete the understanding of its specificity in relation to the situation which we encounter with reference to international law. The development and adoption of primary or secondary norms of European Union law represent true, intrinsic consequences of developments or, respectively, expectations recorded at EU level, either qualitatively or quantitatively. From such a perspective the steps we are witnessing, including those of legislative nature, must be known, understood, and accepted. Our approach considers the fundamental legal basis offered by the Romanian Constitution, republished version, but also relevant aspects found in the Civil Code, the Civil Procedure Code, Penal Code, and Criminal Procedure Code, to which we add the Insolvency Law. -
In the Romanian judicial practice more numerous cases arise with regard to the annulment of the acts of finding the irregularities committed in the field of obtaining/using the European funds and of establishing the budgetary claims or of applying the financial corrections. This casuistry raises a series of questions relating to the hypotheses in which, in this matter, the European legislation is directly applied and, respectively, when the Romanian legislation is applied and which one specifically (as the case may be, the Government Ordinance No 79/2003 or the Government Emergency Ordinance No 66/2011). In this study the author answers the above-mentioned questions. -
The new Criminal Code brings changes with regard to the offences against property, contained in Title II of the special part, including with regard to the incidence of reconciliation. The mixed nature of this institution of criminal material law and of criminal procedural law has generated difficulties in the judicial practice, particularly in relation to Article 159 (2) of the Criminal Code, which states that it must occur before reading the referral act and it raises for discussion a constitutionality examination in relation to the Constitutional Court case-law. -
Aspecte introductive. Dintre normele Codului penal1, cele care prezintă interes pentru materia aplicării legii penale mai favorabile sunt cuprinse în art. 4 (aplicarea legii penale de dezincriminare), art. 5 (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei) și art. 6 (aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei). Principiul activității legii penale, prevăzut în art. 3 C.pen., are un corolar, respectiv neretroactivitatea legii penale. De la această regulă pot exista și excepții fie sub forma retroactivității legii penale, fie sub forma ultraactivității legii penale2. -
According to Article 247 of the Law No 187/2012 for the implementation of the Law No 286/2009, the Criminal Code entered into force on 1 February 2014. The new Criminal Code provides four articles for the regulation of the application of the criminal law in time: Article 3 refers to the principle of the activity of the criminal law, Article 4 regulates the retroactivity of the criminal law of decriminalization, Article 5 is devoted to the application of the most favourable criminal law before the final judgment of the case, Article 6 concerns the application of the most favourable criminal law after the final judgment of the case, and Article 7 is reserved to the application in time of the temporary criminal law. Throughout this study the author presents and explains the new criminal rules regulating the application in time of criminal law. -
Introducere. În aplicarea principiului legii penale mai favorabile (mitior lex) se disting două situații tipice care necesită reglementare juridică diferită: aplicarea legii penale până la judecarea definitivă a cauzei sau după judecarea definitivă a cauzei. Prima ipoteză se referă la situația în care, între momentul săvârșirii faptei și momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, intervin una sau mai multe legi penale, punându-se problema alegerii, din legile succesive intervenite, a legii penale mai favorabile.
-
Aspecte introductive. La data de 1 februarie 2014 s-a produs un eveniment mult așteptat în domeniul dreptului penal, respectiv intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aceasta urmând a constitui în viitor legea penală de maximă generalitate și stabilitate. Procesul elaborării unui astfel de act normativ nu a fost unul facil, fiind extins pe durata a mai mult de 10 ani și fiind presărat cu multe evenimente fără precedent în peisajul juridic românesc: s-a adoptat Legea nr. 301/2004 care urma să intre în vigoare la un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României și să reprezinte Codul penal al României, dar, după mai multe prorogări succesive ale termenului de intrare în vigoare, actul normativ a fost abrogat, fără să fi avut vreo zi de activitate1, actualul Cod penal fiind adoptat prin utilizarea procedeului asumării răspunderii Guvernului României în fața Parlamentului României. În acest fel s-a ajuns la publicarea în Monitorul Oficial al României2 a Legii nr. 286/2009 care a rămas în stare latentă timp de aproape 5 ani, termenul său de intrare în vigoare nefiind stabilit în cadrul său, ci ulterior, în Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal3.
