-
În arhitectura reformei judiciare legislative în materie penală, data de 1 februarie 2014 este marcată de intrarea în vigoare a Codului penal și a Codului de procedură penală, care prin noile dispoziții conferă o nouă filosofie multor instituții de drept substanțial și procedural penal. Această concluzie este susținută de expunerile de motive la cele două coduri, care în mod concret explică intenția legiuitorului de a reglementa instituțiile modificate sau nou introduse, realizându-se un proces de armonizare atât cu legislația, cât și cu jurisprudența internațională și europeană. -
Aspecte introductive. Dintre normele Codului penal1, cele care prezintă interes pentru materia aplicării legii penale mai favorabile sunt cuprinse în art. 4 (aplicarea legii penale de dezincriminare), art. 5 (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei) și art. 6 (aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei). Principiul activității legii penale, prevăzut în art. 3 C.pen., are un corolar, respectiv neretroactivitatea legii penale. De la această regulă pot exista și excepții fie sub forma retroactivității legii penale, fie sub forma ultraactivității legii penale2.
-
Este incontestabil că intrarea în vigoare a noului Cod penal a ridicat unele probleme în mod deosebit în practica aplicării legii penale mai favorabile, probleme ce au primit soluții diferite, evident în continuare controversate. În acest fel, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, la 1 februarie 2014, în practica aplicării legii penale apar situații diferite cu consecințe și reglementări deosebite în care se pot găsi persoanele care au săvârșit infracțiuni, astfel:
-
Introducere. În aplicarea principiului legii penale mai favorabile (mitior lex) se disting două situații tipice care necesită reglementare juridică diferită: aplicarea legii penale până la judecarea definitivă a cauzei sau după judecarea definitivă a cauzei. Prima ipoteză se referă la situația în care, între momentul săvârșirii faptei și momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, intervin una sau mai multe legi penale, punându-se problema alegerii, din legile succesive intervenite, a legii penale mai favorabile.
-
Considerații generale. În art. 146 din Constituția României, republicată, legiuitorul constituant a prevăzut atribuțiile Curții Constituționale, procedura jurisdicțională fiind menționată în cadrul secțiunii a 2-a din capitolul III, denumit „Competența Curții Constituționale”, din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată1. Potrivit dispozițiilor textului menționat, una din atribuțiile Curții Constituționale este aceea de a hotărî „asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată și direct de Avocatul Poporului” [art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată].
-
Introducere.1 Una dintre principalele probleme existente în practica judiciară, după intrarea în vigoare a noului Cod penal, a fost legată de modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile. Aceasta a generat practica neunitară a instanțelor de judecată și a determinat pronunțarea de soluții de către Înalta Curte de Casație și Justiție și de către Curtea Constituțională. Realizarea unei diagnoze a celor 6 luni de aplicare a noului Cod penal reflectă modalitatea oscilantă în care au fost aplicate principiile care stabilesc determinarea legii mai favorabile, cu evidente consecințe asupra stabilirii pedepselor în cauzele aflate în curs de soluționare.
-
The Law No 85/2014 on the procedures for preventing insolvency and of insolvency (which entered into force at the end of June 2014) repeals and replaces the Law No 85/2006 on the insolvency procedure. Obviously, the current law brings a series of new elements, as compared to the previous law. This study briefly presents the main elements of novelty brought, in this matter, by the Law No 85/2014, as compared to the Law No 85/2006, reaching to the conclusion that the regulation of the new law, on the one hand, avoids the financial blocking and, on the other hand, in view of covering the claims, gives greater chances both to the debtors who are in difficulty or in default of payment, and also to the creditors, especially if they are acting in good faith.
-
The Law No 85/2014 on the procedures for preventing insolvency and of insolvency has been recently adopted and has entered into force. Whereas Article 123 (1), (7) and (8) of this Law provides a series of regulations that aim, directly or indirectly, at the „denunciation” of some categories of individual labour contracts of the employees of the debtor (undergoing insolvency) or at the „dissolution” of such contracts, in this study the author examines the above-mentioned problems.
-
In this study the author examines mainly the problems of the meaning, scope of application and effects of the provisions of Article 123 of the new Law (No 85/2014) on the procedures for preventing insolvency and of insolvency referring, on the one hand, to the possibility of „denunciation” of the individual labour contracts of the debtor’s employees (undergoing insolvency) by the judicial administrator/judicial liquidator and, on the other hand, to the „dissolution” of the labour contracts of those in question, pointing out that we are in the presence of two distinct grounds for cessation of the labour contract of the employed personnel of the debtor.
-
The idea of this study was generated by the concern, relatively modest, which the specialised literature has expressed, after the entry into force of the current Civil Code (1 October 2011), for analysing the legal rules established for the legal institution of „loss of exercise of parental rights”. In fact, the study tends to be a thorough and systematic analysis of the regulations of the Civil Code established for this legal institution, the author also being equally concerned by the grounding of some de lege ferenda proposals meant to eliminate the various imperfections of the legal rules in the field.
-
This study subjects to our attention brief critical reflections on the provisions of the new Civil Code in matters of seizin. Appeared as an institution that had served the transmission of the property right from the deceased to his legal heirs, evolving as an institution that had served the possession of property in the inheritance, the seizin was taken over by the Romanian Civil Code of 1864 in a truncated manner from the French Civil Code, which gave rise to a confusing legal regime, constantly criticized in the doctrine in point of content, effects and scope of application thereof. Although the Romanian legislator had the opportunity to complete the field of application and to define by law the notion of seizin by the reform of the civil law occurred in 2011, it has regulated the seizin so that, at least for reasons of terminology, the author considers that the legal texts are still open for improvement, being susceptible of non-application or generating confusions in the current wording.
-
In the ambience of the legal framework established by the new Civil Procedure Code, this study proposes an analysis of some aspects referring to the determination of the jurisdiction of courts which settle civil disputes in matters of performance of civil contracts, in relation to the procedural provisions instituted by the new Civil Procedure Code. In order to achieve the proposed approach, the study analyses both the problems of determining the jurisdictions of the courts which settle disputes derived from the performance of civil contracts depending on the value of the object of the civil contract and the problems of determining the jurisdictions of the courts which settle the requests concerning the obligations to do or not to do, non-assessable in cash, having a contractual source. There are also analyzed the modalities for determining the jurisdictions of the courts which settle disputes derived from the tenancy contract, with its varieties, and, respectively, the leasing contract.
