-
In this study, the author presents some aspects of the problems of proving with witnesses of the own assets, in the relations between spouses, over three periods of the legislative evolution in Romania: the period from 1 February 1954, when the Family Code entered into force, to 1 October 2011, when the new Civil Code entered into force; the period from the entry into force of the new Civil Code and 15 February 2013 (the date when the new Civil Procedure Code entered into force); the period that began on 15 February 2013, when the new Civil Procedure Code entered into force, a date since when the matter of proving the own assets in the relations between spouses is governed by the new Civil Code and by the new Civil Procedure Code. In this part of the study the author notes that Article 316 of the new Civil Procedure Code contains a wording likely to generate divergent case law concerning the proof with witnesses of the own assets in the relations between spouses. The author argues the opinion that, from 15 February 2013 as well, the proof of the own assets in the relations between spouses can be given by any means of evidence, including the proof with witnesses, which, however, in case of the opposition from one of the spouses, can not be relatives and in-laws in rank prohibited by law. In this context, the author makes a de lege ferenda proposal for the amendment of the content of Article 316 of the new Civil Procedure Code, in order to prevent the emergence of a non-unitary case law. The proposal is to replace the phrase and other family relations with the phrase and other similar family relations. -
This study raises for discussion the condition of full recognition of facts and changing the legal classification within the trial procedure in case of recognition of accusation. A deed, which the defendant must recognize, means the act of conduct committed under both its sides, objective and subjective, as well as all the circumstances surrounding this act, regardless of their nature and of the moment when they occur in relation to the act itself. The defendant may contest the legal classification established by the public prosecutor and may benefit from the settlement of the case in simplified procedure only when the contestation against the legal classification is not based on a change of the state of facts. -
Au fost analizate mai multe situaþii în care pedepsele aplicate inculpaþilor trebuiau sã fie descontopite în individualitatea lor pentru fapte concurente ºi apoi aplicarea procedeului judiciar de contopire din nou a acestora cu pedeapsa ce se aplicã în cauza dedusã judecãþii, potrivit dispoziþiilor art. 36 alin. (1) C.pen. Contopirea din nou a pedepselor se referã atât la pedepse integrale aplicate, cât ºi la fracþiunile acestora rãmase neexecutate, ceea ce poate conduce la revocarea ºi contopirea unor resturi de pedeapsã care au mai fost revocate ºi contopite în noua pedeapsã (cu notã criticã). -
-
În cazul în care clientul este o persoană juridică atât încheierea contractului de antrepriză, cât și recepția trebuie realizate de organele de administrare ale respectivei persoane juridice, având în vedere că exercitarea capacității de exercițiu se realizează prin intermediul acestor organe, astfel cum se prevede prin art. 209 alin. (1) C.civ -
În cazul în care asigurătorul nu-și îndeplinește obligația de a preciza motivele refuzului de despăgubire, atunci datorează penalități de întârziere de la data expirării termenului de 30 de zile, care începe să curgă de la data solicitării de acordare a despăgubirilor formulate de persoana prejudiciată. (Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civ., Decizia nr. 498 din 17 mai 2021) -
-
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/20001 și cele ale art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al unei clauze nu privește definirea obiectului contractului în măsura în care respectivele clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil. În acord cu principiul interpretării conforme statuat la nivelul dreptului european, prevederile actului normativ național prin care sunt transpuse în dreptul intern dispozițiile dintr-o directivă trebuie interpretate, inclusiv în litigiile care opun doi particulari, potrivit prevederilor directivei transpuse, iar nu în sens contrar
-
Faptul că în cuprinsul art. 6 și art. 7 din Legea nr. 193/2000 1 legiuitorul a reglementat efectele constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale, fie în sensul derulării în continuare a contractelor după anularea parțială a acestora, fie în sensul rezilierii, cu posibilitatea stabilirii răspunderii în forma daunelor-interese, nu poate fi considerat a semnifica inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 193/2000 contractelor ce nu se mai află în executare, urmare a rambursării anticipate. Nu este relevantă, sub aspectul aplicării Legii nr. 193/2000, împrejurarea că la data formulării acțiunii în constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale contractele încheiate cu banca încetaseră, ca urmare a rambursării anticipate a creditelor, deoarece, în raport cu efectele sancțiunii nulității absolute, caracterul abuziv al unor clauze poate fi invocat oricând, iar nu doar în privința unui contract în derulare (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1987/2020, în „Buletinul jurisprudenței 2020”, p. 355 și urm.)
-
-
-
În cazul în care, prin contract, întreținerea a fost constituită în favoarea unei terț, această persoană are doar dreptul de a cere executarea contractului, nu și pe acela de a cere rezoluțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor. În lipsa unei prevederi exprese în cuprinsul secțiunii care reglementează contractul de întreținere, sunt pe deplin aplicabile normele de drept comun care reglementează stipulația pentru altul, iar acestea prevăd în mod clar că stipulantul este singurul care poate revoca stipulația [art. 1287 alin. (1) C.civ.], beneficiarul având doar dreptul de a solicita executarea [art. 1284 alin. (2) C.civ.]. (Curtea de Apel Timișoara, Secția I civilă, Decizia nr. 235 din 11 iunie 2020, www.rolii.ro1 )
