-
This article aims to analyze a wage increase for people who traditionally have a PhD title and are working in the field in which they obtained this title. Up to the adoption of the legislation on uniform remuneration in budgetary system, all those who had obtained a PhD title received, without distinction, a wage increase for PhD. The current legislation has provided the inclusion of this increase, as a transitional compensatory amount, in the base salary, the basic pay/salary or monthly allowance, for the employees that had it to be paid on 31 December 2009, but not for those who have won the PhD title after this date. That legislation created a discriminatory situation, on which the National Council for Combating Discrimination was notified, and this has expressed a specialised opinion, which advocated for the competent authorities of the State, Parliament and the Government to proceed to eliminate the difference in legal treatment, so additional salary entitlement to be recognized by the legislature to all employees, regardless of the date on which it was awarded a PhD title. To this end we propose the appropriate modification of the law. -
The right to protection of personal data is essential for the respect for some fundamental rights of the citizen, including in his capacity of employee, in particular the right to private life. The labour legislation contains some provisions that can guarantee respect for this right, which they explicitly establish, however they can not be considered separately from the Law No 677/2001. The reasons that justify the processing of personal data of employees are those expressly and restrictively provided by the Law No 677/2001 on the protection of individuals with regard to the processing of personal data and the free movement of such data, and the employees have the rights regulated by this law: the right to be informed, the right of access to processed data, the right of intervention upon the data, the right to object and the right to take legal action.
-
Pursuant to Article 65 of the (Romanian) Labour Code, the dismissal of the employee due to the dissolution of his workplace, for one or more reasons not related to this employee, involves, according to paragraph (2) of this text, that such a dissolution „be effective and have a real and serious cause”. Having a view that in the case law there is a difference of opinions on the above-mentioned phrase, the author makes an exhaustive analysis of the text of Article 65 and comes to the firm conclusion that, in case of dispute, the court must determine whether, in this case: – the dissolution of the workplace has occurred due to a real cause, therefore the cause was objective, of an undeniable nature; – the cause is serious, so it has a certain degree of gravity, with harmful consequences for the employer, thus requiring the dismissal of the employee; – if, following the principle of good faith, the employer has used, prior to dismissal, all the other possible legal remedies, so that the dismissal had only been a last resort.
-
Environment protection represents a more and more important issue in terms of multiplication of the risk factors for the ecological balance, necessary for the normal course of life, so that it is required to act with more determination in this field, by increasing the weight and the severity of the repressive means against those who significantly prejudice the specific values. As such, the author shows that it is necessary that the role of the criminal law be amplified in order to sanction the deeds that seriously damage the environment, with negative consequences for the quality of life of the human beings and of the other living beings.
-
Analyzing the jurisdiction of the courts as it is regulated by the new (Romanian) Civil Procedure Code (Law No 134/2010, republished, entered into force on 15 February 2013), the author comes to the conclusion that this Code regulates a single case of alternative jurisdiction of public order, that is Article 113 (1) point 1 („Besides the courts provided in Articles 107–112, there shall also be competent: 1. the court having jurisdiction over plaintiff’s domicile, in the applications concerning the determination of filiation;...”).
-
Marea Adunare Națională dela Alba-Iulia, din 18 Noembrie/1 Decembrie 1918, a îmbrăcat, mai presus de orice îndoială, caracterul de adunare constituantă. Alcătuită din reprezentanți ai Românilor din teritoriile aflate sub imperiul Marelui Sfat Național Român1 – representanți pe categorii profesionale și sociale pe de-o parte, pe circumscripțiuni electorale pe de alta2 ea a fost, în mod cert, icoana juridică a vrerei întregii suflări românești din Transilvania3. Grandioasele proporțiuni ale acestei adunări se reliefează ca un eveniment fără precedent în istoria noastră națională, ca un eveniment cu puțini corespondenți în cea universală. Voința națională și-a găsit o expresiune unică prin vigoarea cu care s’a manifestat – cu prilejul acestei zile memorabile. -
Recursul în casație este inadmisibil dacă cererea formulată nu conține mențiunile privitoare la hotărârea judecătorească atacată și la cazul de casare invocat. Absența celor două mențiuni influențează negativ inclusiv îndeplinirea celorlalte condiții de admisibilitate a recursului în casație. În primul rând, atât timp cât nu se menționează o hotărâre judecătorească anume, nu poate fi verificată condiția de admisibilitate referitoare la obiectul recursului în casație și nu se poate răspunde la întrebarea dacă recursul în casație s-a formulat de către o persoană ce are calitatea de parte în sens procesual. În al doilea rând, inexistența vreunei mențiuni privitoare la hotărârea judecătorească atacată constituie un impediment în calea determinării momentului de la care termenul de recurs în casație a început și a celui la care s-a împlinit. În al treilea rând, lipsa mențiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească și motivarea incidenței vreunui asemenea caz în speță.
-
Referitor la perioada de timp în care inculpatul poate fi tras la răspundere penală, potrivit art. 154 teza finală C.pen. anterior [art. 186 alin. (1) teza finală C.pen. actual], luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă. Altfel spus, ceea ce se calculează potrivit art. 122 rap. la art. 154 C.pen. anterior este perioada de timp în care inculpatul poate fi tras la răspundere penală, ceea ce se situează ulterior acestei perioade urmând a intra pe domeniul prescripției speciale a răspunderii penale.
-
Contractul de asistență juridică învestit cu formulă executorie, în condițiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului. Este nelegală executarea silită pornită pentru o sumă pe care creditoarea o apreciază ca fiind datorată cu titlu de prejudiciu pentru încălcarea obligațiilor contractuale. Creanța nu reprezintă o plată pentru o activitate profesională desfășurată de societatea de avocatură, ci o despăgubire pentru încălcarea clauzelor contractuale de către contestator, având astfel caracterul unei clauze penale. Din această perspectivă nu prezintă relevanță în ce măsură creditoarea putea desfășura activități de intermediere sportivă ori dacă putea pretinde debitorului executarea obligației garantate potrivit contractului de ipotecă mobiliară pentru o nerespectare a obligațiilor asumate în cazul unui transfer. Nu este permis ca prin convenția lor părțile să poată ca, sub denumirea de „onorariu”, să-și creeze un titlu executoriu pentru o creanță care în realitate este o despăgubire.
-
Prin Decizia nr. 269/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (completul de 5 judecători)1 a fost respins recursul împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la sancționarea disciplinară a unui judecător, constând în diminuarea indemnizației de încadrare lunară pentru abaterea prevăzută de art. 99 lit. l) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor2. Persoana sancționată a criticat hotărârea amintită, printre altele, pentru că instanța disciplinară a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii3, cu privire la termenul de prescripție a aplicării sancțiunilor disciplinare, precum și a dispozițiilor art. 99 lit. l) din Legea nr. 303/2004, care instituie abaterea disciplinară, constând în „imixtiunea în activitatea altui magistrat”.
-
Suspicious death is one of the key legal institutions on the right to life. This study aims to present the concept of suspicious death in Romanian law, its evolution and the relationship between its legal provisions and Article 2 of the European Convention of Human Rights. Even though impossible to quantify at present moment, many of the abuses committed by agents of the communist regime, abuses which led to the death of their victims, may constitute reason enough to consider them suspicious deaths under Romanian criminal law. Article 2 ECHR, from a procedural point of view, may be interpreted as obliging the Romanian state to organize an effective investigation into the circumstances that led to the deaths of the opponents of the communist regime in Romania, if and when the circumstances in which the death occurred raise the possibility that that death to be a result of an abuse committed by an official of the Romanian state or in his or her custody.
-
The article presents the results of a research conducted in six European countries mainly on the analysis of the exceptional nature of preventive arrest within these jurisdictions. In this article there are presented the main results of the research conducted in Romania, research that was based on a series of interviews with judges, prosecutors and lawyers. The main areas investigated have concerned aspects such as the analysis of the decision-making process, the situation of the foreign citizens subject to preventive measures, the manner of application of alternative measures to preventive arrest, the analysis of the current criminal processual normative framework, as well as of the impact in the current practice of the European regulations, etc. The conclusions of the study are in the sense that in Romania there have been registered also some aspects representing progress in the sense of protection of the fundamental human rights in the cases where it is raised the question of taking some preventive measures in the criminal cases – such as the fact that the tendency, at least in terms of using the preventive arrest, is a decreasing one. However, major deficiencies have also been found, related to the organization of the initial and continuing training for magistrates, in the sense that they have been found to be unaware of judicial instruments important for their activity. It is precisely about instruments that are capable of improving the situation of foreign persons in relation to the state where it is raised the judicial matter – respectively the European Surveillance Order.
