-
Considerații generale. În art. 146 din Constituția României, republicată, legiuitorul constituant a prevăzut atribuțiile Curții Constituționale, procedura jurisdicțională fiind menționată în cadrul secțiunii a 2-a din capitolul III, denumit „Competența Curții Constituționale”, din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată1. Potrivit dispozițiilor textului menționat, una din atribuțiile Curții Constituționale este aceea de a hotărî „asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată și direct de Avocatul Poporului” [art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată]. -
Introducere. În aplicarea principiului legii penale mai favorabile (mitior lex) se disting două situații tipice care necesită reglementare juridică diferită: aplicarea legii penale până la judecarea definitivă a cauzei sau după judecarea definitivă a cauzei. Prima ipoteză se referă la situația în care, între momentul săvârșirii faptei și momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, intervin una sau mai multe legi penale, punându-se problema alegerii, din legile succesive intervenite, a legii penale mai favorabile.
-
Este incontestabil că intrarea în vigoare a noului Cod penal a ridicat unele probleme în mod deosebit în practica aplicării legii penale mai favorabile, probleme ce au primit soluții diferite, evident în continuare controversate. În acest fel, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, la 1 februarie 2014, în practica aplicării legii penale apar situații diferite cu consecințe și reglementări deosebite în care se pot găsi persoanele care au săvârșit infracțiuni, astfel:
-
Aspecte introductive. Dintre normele Codului penal1, cele care prezintă interes pentru materia aplicării legii penale mai favorabile sunt cuprinse în art. 4 (aplicarea legii penale de dezincriminare), art. 5 (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei) și art. 6 (aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei). Principiul activității legii penale, prevăzut în art. 3 C.pen., are un corolar, respectiv neretroactivitatea legii penale. De la această regulă pot exista și excepții fie sub forma retroactivității legii penale, fie sub forma ultraactivității legii penale2.
-
În arhitectura reformei judiciare legislative în materie penală, data de 1 februarie 2014 este marcată de intrarea în vigoare a Codului penal și a Codului de procedură penală, care prin noile dispoziții conferă o nouă filosofie multor instituții de drept substanțial și procedural penal. Această concluzie este susținută de expunerile de motive la cele două coduri, care în mod concret explică intenția legiuitorului de a reglementa instituțiile modificate sau nou introduse, realizându-se un proces de armonizare atât cu legislația, cât și cu jurisprudența internațională și europeană.
-
Introducere. La nivel constituțional, principiul referitor la activitatea legii penale a fost consacrat odată cu adoptarea Constituției României din 1991, iar, după revizuirea din anul 2003, principiul a fost extins și cu privire la legea contravențională. Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.” Transformarea unui principiu legal într-unul constituțional are și importante semnificații juridice, pentru că „neretroactivitatea legii, ca principiu constituțional, este obligatorie pentru toate ramurile de drept, fără excepție, nu numai pentru acelea care îl prevăd explicit. Apoi, în afara excepției stabilite prin Constituție, nicio altă excepție nu poate aduce limitări acestui principiu constituțional, orice alte prevederi legale contrarii trebuind a fi considerate neconstituționale și putând fi atacate pe căile controlului de constituționalitate”1.
-
Aspecte introductive. La data de 1 februarie 2014 s-a produs un eveniment mult așteptat în domeniul dreptului penal, respectiv intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aceasta urmând a constitui în viitor legea penală de maximă generalitate și stabilitate. Procesul elaborării unui astfel de act normativ nu a fost unul facil, fiind extins pe durata a mai mult de 10 ani și fiind presărat cu multe evenimente fără precedent în peisajul juridic românesc: s-a adoptat Legea nr. 301/2004 care urma să intre în vigoare la un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României și să reprezinte Codul penal al României, dar, după mai multe prorogări succesive ale termenului de intrare în vigoare, actul normativ a fost abrogat, fără să fi avut vreo zi de activitate1, actualul Cod penal fiind adoptat prin utilizarea procedeului asumării răspunderii Guvernului României în fața Parlamentului României. În acest fel s-a ajuns la publicarea în Monitorul Oficial al României2 a Legii nr. 286/2009 care a rămas în stare latentă timp de aproape 5 ani, termenul său de intrare în vigoare nefiind stabilit în cadrul său, ci ulterior, în Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal3.
-
Din conținutul art. 64 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 și art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2010 rezultă că actul prin care s-a dispus măsura administrativă de suspendare a dreptului de utilizare a unui vehicul, prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, are caracterul unui act administrativ autonom, conținând o sancțiune de sine stătătoare, care poate fi contestat la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004. -
Prin Constituția din 1991 s-a înființat în România, pentru prima dată în istoria sa, Curtea Constituțională, rolul său fiind de garant al supremației Constituției. Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale1. Constituția revizuită în 2003 (titlul V intitulat „Curtea Constituțională”), Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin Hotărârea nr. 6/2012 a Plenului Curții Constituționale2, alcătuiesc cadrul legal de manifestare a competenței Curții Constituționale.
-
Within this paper it is examined the institution of recognition and enforcement of pecuniary sanctions by a competent authority of another Member State of the European Union, regarded as a form of judicial assistance in criminal matters at the level of the Member States. The study is a continuation of the research on the institution of judicial assistance, materialized in the author’s publication of other materials in the specialized reviews and in the volumes of some international conferences. The study can be useful both to practitioners in this field and to the students of faculties of law. The element of novelty is the examination of the institution in the light of the new amendments brought to the Romanian and European legislation, as well as by critical remarks expressed, remarks meant to help improve the phrasing of incidental legal rules.
-
The new Criminal Code brings changes with regard to the offences against property, contained in Title II of the special part, including with regard to the incidence of reconciliation. The mixed nature of this institution of criminal material law and of criminal procedural law has generated difficulties in the judicial practice, particularly in relation to Article 159 (2) of the Criminal Code, which states that it must occur before reading the referral act and it raises for discussion a constitutionality examination in relation to the Constitutional Court case-law.
-
The principle of opportunity is applied in all criminal legislations, although some leave it unmentioned and others expressly establish it. The author analyses the evolution of this principle, starting from the former criminal legislation to the criminal legislation in force, pointing out the advantages of the new regulation.
