-
Prin excepție de la regula instituitã prin dispozițiile alin. (1) al art. 86 C.pr.civ., potrivit cãreia comunicarea actelor de procedurã se face prin agent procedural, dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol stabilesc cã aceastã comunicare se face prin poștã, cu scrisoare recomandatã cu dovadã de primire sau prin alte mijloace ce asigurã transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. -
Prevederile imperative ale art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, care instituie un termen de 5 zile în care să se formuleze contestația la tabelul preliminar de creanțe, nu intră în contradicție cu termenele recomandate de către judecătorul sindic în încheierea de deschidere a procedurii insolvenței. Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C.pr.civ. în cazul în care se invocă contrarietatea dintre încheierea de deschidere a procedurii insolvenței și decizia prin care a fost respinsă ca tardivă contestația la tabelul preliminar, întrucât nu se poate confunda termenul prevăzut de art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 cu termenele prevăzute de art. 62 din aceeași lege. (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4020 din 19 noiembrie 2013) -
O autoritate publică cu atribuții de supraveghere, prevenire și control într-o anumită arie de activitate, având în vedere poziția dominantă pe care o ocupă în virtutea prerogativelor de putere publică pe care legea i le pune la dispoziție pentru realizarea interesului public în slujba căruia se află, are obligația, rezultată din exigențele bunei administrări, să emită, pentru organizarea activității sale, norme administrative clare, care să nu genereze riscul distorsionării liberei concurențe și apariției conflictelor de interese. -
Raportul de expertizã întocmit într-o cauzã penalã ce viza sãvârșirea unor infracțiuni de cãtre reprezentanții unei societãți comerciale constituie, în litigiul având ca obiect contestarea de cãtre respectiva societate a legalitãții unor acte administrativ-fiscale, un mijloc de probã extrajudiciar, care prin excepție de la principiul nemijlocirii probelor, poate fi folosit numai în cazul în care nu pot fi administrate probe judiciare în cauza respectivã (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia 5115 din 13 noiembrie 2009). -
Constrângerea moralã, cauzã care înlãturã caracterul penal al faptei prevãzute în art. 46 alin. 2 C.pen., presupune îndeplinirea urmãtoarelor condiþii: sã existe o acþiune de constrângere exercitatã de o persoanã asupra psihicului unei alte persoane, prin ameninþare; ameninþarea sã creeze un pericol grav pentru fãptuitor sau pentru o altã persoanã, în cazul în care nu ar sãvârºi fapta prevãzutã de legea penalã; pericolul cu care se ameninþã sã nu poatã fi înlãturat decât prin sãvârºirea faptei prevãzute de legea penalã. -
Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinitã pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acþiunii. Astfel, în cazul în care pe parcursul procesului acþiunea promovatã de reclamant rãmâne fãrã interes, demersul procesual, iniþial justificat, rãmâne fãrã o finalitate practicã din punct de vedere juridic, soluţia consacratã jurisprudenţial în atare situaţii fiind aceea a respingerii acţiunii ca rãmasã fãrã interes (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercialã, decizia nr. 2623 din 13 septembrie 2011). -
Dispozițiile art. 9 lit. b) din Regulamentul CE nr. 44/2001 aratã cã un asigurator care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționat în justiție în alt stat membru, în cazul acțiunilor intentate de cãtre deținãtorul poliței de asigurare, asigurat sau un beneficiar, în fața instanțelor de la locul unde este domiciliat reclamantul. -
În cazul în care societatea a hotărât, prin hotărâre AGA, demararea acțiunii în răspundere împotriva membrilor organelor sale de conducere, fără a desemna un mandatar special împuternicit cu efectuarea demersului judiciar pentru punerea în aplicare a acestei hotărâri, nu se poate considera că mandatul general de administrator cuprinde, implicit, acest mandat. Prin urmare, acțiunea în justiție promovată de administrator în numele societății, fiind formulată de o persoană care nu prezintă mandatul special cerut de lege, nu respectă cerințele impuse prin art. 155 din Legea nr. 31/1990 cu privire la condițiile speciale ale reprezentării, devenind, astfel, deplin incidente dispozițiile de drept procesual civil referitoare la lipsa dovezii calității de reprezentant, reglementate prin art. 161 C.pr.civ., care impun, în condițiile respectării regimului procesual al excepției, anularea cererii de chemare în judecată. (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3726 din 5 noiembrie 2013) -
Este acceptabilă din punctul de vedere al cerințelor impuse de dreptul la un proces echitabil motivarea hotărârii judecătorești realizată prin preluarea în considerente a unei părți din argumentele invocate, în cadrul dezbaterilor, de către una dintre părți. Câtă vreme această preluare nu s-a realizat automat, ci este rodul propriului demers al judecătorului de interpretare și aplicare a legii la situația de fapt prin prisma susținerilor părților, nu există suport pentru a se aprecia că argumentele celeilalte părți ar fi fost ignorate. (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1312 din 13 martie 2014) -
-
Cauzele conexate nr. 26581/17 și nr. 31024/17, Oddone și Pecci c. San Marino. Hotărârea din data de 17 octombrie 2019
-
The present study intends to analyze the principle of preeminence of law and a few perspectives over this principle, especially the common law perspective. The author starts from the premise that the principle of preeminence of law is a common European value on which any democratic state must be founded, being the essence of the state of law and also an element of the common heritage of the Member States of the Council of Europe. The author has, as a research hypothesis, the fact that the history of Romania and its political course in the last century raises problems of understanding a philosophy based on the concept of preeminence of law. Coming after a period of communism, in many respects our country has passed from one extreme to the other, from many restrictions to too much freedom and legislative or power void, from a typology of totalitarian regulation to a form sometimes too liberal, which causes a functional instability of the state as a whole. One can notice that the elaborated study has as objectives the analysis of the general concepts recognized in common law regarding the preeminence of the law for the development of the Romanian legal doctrine in order to deeply understand and fully implement this principle in our legal system, and – more broadly – in our society. Regarding the research methods, the comparative and the quantitative method have been predominantly used, with elements that refer to the sociological and historical method. Notions and concepts specific to common law-type systems have been presented in order to identify possible solutions for taking over and integrating these concepts in our legal system. From the point of view of the results of the research, it has been concluded that the preeminence of law is aspirational and, therefore, it is a matter of degree. From the perspective of our country, we have shown that we have not yet succeeded in overcoming the horrors of the past, with reference here to the ideologies, philosophies and mentalities that have become part of us in the last century. Things are constantly evolving, but we have failed to achieve the level of civilization and understanding that exists in true democracies, one of the causes being the inconsistency of the choices we have made in the last 32 years. Regarding the theoretical and practical implications of the study, they consist in understanding some specific concepts developed in the common law-type systems, the need to implement and fully assume, at society level, the principle of the preeminence of law, with all its components and mechanisms, as well as of the awareness of the current historical moment, in which we must progress at the level of society towards the ideal of a developed and happy society.
