Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata unor sume de bani cu titlu de daune-interese pentru neexecutarea unor obligații contractuale, acțiunea fiind înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 București, instanța de la sediul reclamantului. În motivarea cererii principale s-a arătat că între părți s-a încheiat un contract de transport sub forma unei comenzi de transport și a anexei aferente. Pârâtul s-a obligat astfel să transporte marfa dintr-un anumit loc în altul, la o anumită temperatură. Întrucât acesta din urmă nu s-a prezentat la locul de destinație la ora stabilită în comanda de transport, destinatarul final nu a mai dorit marfa. Mai mult, cu ocazia recepției mărfii, s-a constatat că marfa fusese transportată în condiții necorespunzătoare, la o temperatură neconformă, mențiunea fiind înscrisă în CMR. În continuare, reclamantul a susținut că proprietarul mărfii, terț față de contractul de transport, ar fi suferit un prejudiciu din faptul că marfa nu a fost vândută cumpărătorului inițial, ci unui alt cumpărător la un preț inferior, rezultând o pagubă constând în diferența de preț dintre cele două vânzări. Acest prejudiciu a fost facturat de către terț reclamantului, care mai departe l-a refacturat către pârât. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat, printre altele, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, afirmând că nici comanda de transport, nici anexa ei nu au fost semnate și ștampilate, astfel că nu există un contract de transport. În replică, reclamantul a arătat că instanța judecătorească pe care a învestit-o cu soluționarea acțiunii este competentă, întrucât în cuprinsul anexei la comanda de transport se regăsește o clauză atributivă de competență, care stabilește competența de soluționare a litigiilor în favoarea instanțelor de la sediul reclamantului. Mai mult, susține că inexistența unui contract de transport nu poate fi reținută, dat fiind că, subsecvent comenzii de transport, au fost emise de către pârât un CMR semnat și ștampilat, o factură pentru transportul realizat în care se specifică „comanda nr. 77”, precum și o somație comunicată reclamantului prin care i s-a pus în vedere să achite prețul transportului. (Rezumat al susținerilor părților)

Potrivit art. 275 alin. (1) C.pen., sustragerea, distrugerea, reținerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Conform art. 198 alin. (1) C.pr.pen., înscrisurile pot servi ca mijloace de probă, dacă, din conținutul lor, rezultă fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului. (cu notă aprobativă). Infracțiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută în art. 275 alin. (1) C.pen., are ca situație premisă existența unei proceduri judiciare începute. În ceea ce privește calitatea de subiect activ, autorul faptei prevăzute de legea penală ce face obiectul procesului penal în care sunt folosite înscrisurile ori mijloacele materiale de probă poate fi subiect activ al infracțiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri în modalitatea prevăzută în art. 275 alin. (1) C.pen. (Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2021 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 aprilie 2021)

Arbitrability is the entry point of arbitration: it identifies those cases which can be settled by way of arbitration and in which the parties can exclude court procedures and state courts. This article examines, in light of the applicable international treaties, the choice-of-law rule that determines the law applicable to arbitrability and, in order to establish this choice-of-law rule, analyzes the purpose of arbitrability. It argues that arbitrability should be conceived as a question of competence and not as a question emerging from public policy. It follows from this thesis that the application of the law of the forum (lex fori), the dominant approach in international treaty law, is not justified and the exclusion of arbitrability is warranted only in cases which belong to the exclusive competence of the courts of or raise real problems of public policy for the forum.

Family relationships are an area of great interest due to its intimacy and sensitivity. Because of the unpredictability of modern life, many families are falling apart. Thus, the issue of dissolution of marriage, whether through divorce or separation, is of paramount importance for modern society. Both the European Union and some Member States, especially the predominantly Catholic ones, have adapted to religious realities and regulated spouses’ separation through secular laws. The purpose of this article is to reveal that the Romanian law has the institution of spouses’ separation which produces, however, only effects of canon law, and not of civil law. The methods used in support of our thesis are analysis and synthesis. In Romania, the state recognized the Canonical Codes of the Roman-Catholic and Oriental Churches that provide for separation. But it denies any civil, secular effects of the institution. It is high time for the Romanian legislator to regulate the institution of spouses’ separation whether by altering the Civil Code or through a concordat between the state and the Holy See. The secular effects of spouses’ separation will protect the religious freedom of the Catholic people and the traditions of the Roman Catholic denomination. Moreover, introducing legal separation in the Romanian law will ensure a better application of the private international law of the European Union which provides for the international jurisdiction and for the law applicable to such separation.

The present study intends to analyze the principle of preeminence of law and a few perspectives over this principle, especially the common law perspective. The author starts from the premise that the principle of preeminence of law is a common European value on which any democratic state must be founded, being the essence of the state of law and also an element of the common heritage of the Member States of the Council of Europe. The author has, as a research hypothesis, the fact that the history of Romania and its political course in the last century raises problems of understanding a philosophy based on the concept of preeminence of law. Coming after a period of communism, in many respects our country has passed from one extreme to the other, from many restrictions to too much freedom and legislative or power void, from a typology of totalitarian regulation to a form sometimes too liberal, which causes a functional instability of the state as a whole. One can notice that the elaborated study has as objectives the analysis of the general concepts recognized in common law regarding the preeminence of the law for the development of the Romanian legal doctrine in order to deeply understand and fully implement this principle in our legal system, and – more broadly – in our society. Regarding the research methods, the comparative and the quantitative method have been predominantly used, with elements that refer to the sociological and historical method. Notions and concepts specific to common law-type systems have been presented in order to identify possible solutions for taking over and integrating these concepts in our legal system. From the point of view of the results of the research, it has been concluded that the preeminence of law is aspirational and, therefore, it is a matter of degree. From the perspective of our country, we have shown that we have not yet succeeded in overcoming the horrors of the past, with reference here to the ideologies, philosophies and mentalities that have become part of us in the last century. Things are constantly evolving, but we have failed to achieve the level of civilization and understanding that exists in true democracies, one of the causes being the inconsistency of the choices we have made in the last 32 years. Regarding the theoretical and practical implications of the study, they consist in understanding some specific concepts developed in the common law-type systems, the need to implement and fully assume, at society level, the principle of the preeminence of law, with all its components and mechanisms, as well as of the awareness of the current historical moment, in which we must progress at the level of society towards the ideal of a developed and happy society.