-
In this study it is examined how the patrimonial allocation estates are formed and their legal status only for those persons practicing authorised liberal professions individually, that is only for a certain category of professionals. The author has analyzed the consequences which the inclusion of a joint asset of the spouses, subject to the matrimonial regime of the legal community, into the patrimonial estate of professional allocation of one of these may have. Such a change of destination of the joint asset, even temporary, requires the consent of both spouses, and, in case of buildings, the declaration of patrimonial allocation must comply with the authentic form and must be registered in the land register in order to be opposed to the personal or professional creditors of the spouses. The specialized and exclusive guarantee of the professional creditors on the patrimonial estate of professional allocation can make possible the pursuit by these of the joint asset, so that the consent of one of the spouses to the inclusion of the joint asset in the professional allocation estate of the other spouse may be interpreted as an implicit guarantee of the performance of the professional obligations by the professional spouse who practices an authorized liberal profession. -
Introducere. Sistemul Ministerului Public are un statut special, misiunea organizațională fiind stabilită atât prin Legea fundamentală, cât și prin legea privind organizarea judiciară. Obiectivul său general este înfăptuirea ordinii de drept prin respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prin efectuarea unor activități legitime și oportune care trebuie să îndeplinească anumite standarde minimale de legitimitate și de tip procesual.
-
Este acceptabilă din punctul de vedere al cerințelor impuse de dreptul la un proces echitabil motivarea hotărârii judecătorești realizată prin preluarea în considerente a unei părți din argumentele invocate, în cadrul dezbaterilor, de către una dintre părți. Câtă vreme această preluare nu s-a realizat automat, ci este rodul propriului demers al judecătorului de interpretare și aplicare a legii la situația de fapt prin prisma susținerilor părților, nu există suport pentru a se aprecia că argumentele celeilalte părți ar fi fost ignorate. (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1312 din 13 martie 2014)
-
Unele considerații asupra separării puterilor în stat. În literatura de specialitate se acceptă că doctrina separării puterilor în stat s-a dezvoltat în secole întregi de evoluție politică și filosofică1. Originea sa poate fi identificată în secolul al IV-lea î.H., când Aristotel, în tratatul său intitulat „Politici”, a descris trei agenții ale formei de guvernare: adunarea generală, funcționarii publici și autoritatea judiciară. Și în Republica Roma exista un sistem asemănător bazat pe adunarea generală, senat și oficialii publici, toate funcționând pe baza principiului „verifică și echilibrează” (checks and balances). După căderea Imperiului Roman, Europa a devenit fragmentată în state-națiuni și de la sfârșitul Evului Mediu până în secolul al XVIII-lea structurile de guvernare au constat în forme de concentrare a puterii, determinată de rațiuni ereditare. Singura excepție a perioadei este considerată dezvoltarea Parlamentului Englez (Parlamentul) în secolul al XVII-lea2.
-
This paper is a critical analysis of the new regulations concerning the punishment, from the perspective of their compliance with the principle of individualization. It discusses, by turns, the issue of the significance of the principle of individualization, of the reasons that justify the existence of some general criteria of individualization and of the questionable significance of the current general criteria of individualization, included in Article 74 of the new Criminal Code.
-
In order to achieve the objective of free circulation of civil and commercial judgments, as part of the process of judicial cooperation in civil matters, it was adopted the Regulation (EU) No 1215/2012 of the European Parliament and of the Council of 12 December 2012 on jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in civil and commercial matters which shall apply only to actions brought, to authentic instruments formally drawn up or registered and to court settlements approved or concluded on or after 10 January 2015. In spite of the fact that the Council Regulation (EC) No 44/2001 of 22 December 2000 which regulated the same matters, has significantly contributed to the development of an area of the free circulation of judgments, certain differences between national rules governing jurisdiction and recognition of judgments have been constantly hindering the effectiveness of the access to justice of the Union’s members. In regard to such difficulties, the Regulation (EC) No 44/2001 shall be superseded by Regulation (EU) No 1215/2012 whose provisions are aimed at unifying the rules of conflicts of jurisdiction in civil and commercial matters and at ensuring rapid and simple recognition and enforcement of judgments given in a Member State. For that purpose, the new Regulation (EU) No 1215/2012 has brought, in the matters of recognition and enforcement, not only necessary clarifications but also substantial changes, such as the exclusion of the requirement of a declaration of enforceability. Moreover, a short analysis of its provisions is required regarding several aspects, such as the refusal of recognition and enforcement, the applicable procedure, the transitional provisions and the circumstances in which Regulation (EC) No 44/2001 shall continue to apply even after 10 January 2015.
-
Principiul separației puterilor a fost „importat” din Marea Britanie, englezii fiind cei care, în secolul al XVII-lea, au început să îl aplice în încercarea de a fragmenta puterea politică ce aparținea, în mod tradițional, doar regelui. Apoi, un pas important pe acest drum anevoios a fost făcut de gânditorii politici francezi, ideea modernă a separării puterilor în stat datorându-se filosofului și gânditorului iluminist francez, baronul de Montesquieu, care a făcut distincție între trei puteri în stat: legislativă, executivă și judiciară – acesta fiind fundamentul separației puterilor regăsit (și repetat) în dreptul constituțional modern. În concepția lui Montesquieu, cele trei puteri trebuie să aparțină unor organe diferite ale statului: Libertatea nu admite unirea a două și cu atât mai mult a trei puteri în sânul uneia și aceleiași puteri a statului. Dacă puterea legislativă e unită cu cea executivă, atunci cel ce edictează legile aplicându-le nu va urma indicațiile cuprinse în ele, tolerând încălcarea lor, și în țară va domni arbitrarul. Dar arbitrarul va interveni și în cazul în care în aceleași mâini se unesc puterea judecătorească și cea executivă, judecătorul va fi asupritor, întrucât va fi în același timp și judecător, și executantul legii. De asemenea, nu pot fi unite, în același organ, puterea judecătorească și cea legiuitoare, întrucât, procedându-se astfel, judecătorul, rezolvând procesele, nu va urma strict legea, ci are posibilitatea să introducă schimbări în conținutul legii
-
Introducere. O justiție perfectă nu poate fi concepută fără respectarea valorilor, a principiilor fundamentale, nu poate fi imaginată în afara unei societăți care mai înainte de a fi dreaptă trebuie să fie una civilizată. Societatea întemeiată pe principiile statului de drept a devenit o formulă pe care o auzim rostită pretutindeni, reluată obsesiv, ca un laitmotiv fără de care nu începe și nici nu se poate sfârși o zi. Garanția statului de drept nu poate fi întemeiată decât pe o justiție echitabilă, imparțială și eficientă
-
In this study, the authors have examined the provisions of the Romanian Civil Code (the Law No 287/2009) concerning the maintenance obligation (Articles 513– 534). Therefore, there are analyzed: the general principles; the subjects of the maintenance obligation; the order in which maintenance is due; the conditions of the maintenance obligation; determination and performance of the maintenance obligation.
