-
Este în afara oricărei îndoieli că tradiționala clasificare a constituțiilor în constituții rigide și în constituții suple rămâne o teză unanim admisă de către constituționaliști. Cei care critică această clasificare o fac fie din ignoranță (și aici replicile sunt inutile), fie din motive pur electorale, mai mult sau mai puțin motivate. Pentru liniștea sufletească a acestora din urmă, trebuie să se observe că doctrina constituțională explică foarte clar faptul că rigiditatea unei constituții nu se opune revizuirii sale. Rigiditatea constituțională este de fapt un procedeu tehnic (constituțional) care se legitimează prin stabilitatea în timp a constituției, ca trăsătură definitorie a acesteia. Iar stabilitatea constituției se fondează, la rândul său, pe realitatea că o constituție este o reformă, este cea mai complexă reformă, a cărei exprimare cere timp și, de ce să nu o spunem, răbdare. -
Întrebarea pe care ne-o punem cu toții este cum să construim o societate a bunăstării, în care să domnească cel puțin o bună înțelegere și toleranța, o societate non-agresivă, dacă o societate consensuală nu este posibilă. Răspunsul ar putea fi preferința pentru dialog; deci este necesară crearea de instituții și proceduri care prin mijloace juridice să asigure consolidarea democrației. Revizuirea Constituției este o importantă pârghie pentru a se atinge acest scop. Buna guvernare și consolidarea statului de drept se pot obține prin amplificarea rolului dreptului în sistemul politic statal, astfel încât democrația și o participare publică reală la formularea și adoptarea actelor normative secundare și chiar terțiare să fie consacrate prin norme juridice constituționale.
-
Pentru motivele pe care le vom detalia în continuare, ne vom pronunța de la început în legătură cu problemele anunțate în titlu și vom afirma că este necesară revizuirea Constituției, dar, deocamdată, nu este oportună. Este necesară deoarece exercitarea puterii politico-etatice pe baza Constituției, pe parcursul a mai bine de 22 de ani, a întâmpinat dificultăți determinate de modul laconic sau deficitar de reglementare care, la rândul său, a condus la interpretarea diferită, uneori contrară, a unor reguli constituționale de către principalii actori politici, de contradicția dintre unele texte constituționale, de lipsa existenței unor principii clar formulate privind organizarea și exercitarea puterii politice, de căderea în desuetudine a unor reguli sau principii juridice înscrise în legea fundamentală, de caracterul confuz al unor reglementări, de integrarea României în Uniunea Europeană și consecințele acestui fapt pe planul exercitării puterii etc.
-
For the first time in the Romanian legislation, the new Civil Code (Article 1368) expressly regulates the subsidiary obligation to reimburse the victim, in the sense that „lack of discernment does not exempt the author of the damage from paying a reimbursement to the victim whenever the liability of the person who, according to the law, had the duty to supervise such person can not be engaged” (the author of the damage). In this study there are successively examined: aspects of comparative law in the matter; the position of the Romanian doctrine and of the case-law on the issue in question; the quality of the liable person [for the purpose of Article 1368 (1) of the Civil Code]; the tort civil liability of the person who lacks discernment; the legal basis of the subsidiary liability of the person who lacks discernment; final de lege ferenda proposals in order to improve Article 1368 (1) of the Civil Code.
-
The radical reformation of the criminal proceedings meant also the establishment of new legal institutions. One of them is the preliminary chamber, inspired by the Anglo-Saxon law systems, and by the continental law system. Conceived as a distinct phase of criminal proceedings, the preliminary verification raises real problems of constitutionality, being unable to fit into the mechanism of the judicial bodies stated in the Fundamental Law. In so far as it takes over functions of the judges and it excludes from debates the main subjects of criminal proceedings, it is also contrary to the requirements of the ECHR on the principles of equality of arms and equity.
-
Questioned by an alleged absence of their own method and investigation field, legal science and research are fully legitimised in reality. Legal doctrine research deals with formal sources of law, and results in deduction and explanation of legal rules. Legal scientific research deals with legal rules in force from a formal point of view and refers to the legitimation (delegitimation) of legal rules of substantial law; its method is the deduction of general principles of law as a specific normative subsystem within the social system and the relation of the legal rules to these principles.
-
Pursuant to Article 65 (1) of the (Romanian) Labour Code, the dismissal may occur for reasons not related to the employee in case the workplace held by the employee has been dissolved, for one or more reasons not related to the employee, and paragraph (2) of the text stipulates that the dissolution of the workplace must be effective and must have a real and serious cause. In this study, the author exhaustively examines the diverging opinions (solutions) in the doctrine and the case-law from Romania concerning the meaning and the scope of Article 65 (2) of the Labour Code and, then, firmly considers that, in the event of litigations, the law courts are obliged to examine not only the formallegal aspects of the measure of dismissal in the given situation, but also the opportunity of such measure, therefore, in other terms, the reality and the seriousness of dismissal (by the employer) for the reason of dissolution of the workplace held by the employee. -
In this study, by analyzing the legislation in force concerning the remuneration of the budgetary staff paid from public funds, including the special legislation referring to the remuneration of the staff from public education, the author reaches the conclusion that, until the adoption of some new legal provisions (regulations) on this matter, the auxiliary teaching staff from (university and pre-university) public education, which, until 31 December 2009, legally benefited by a wage additional payment for dangerous or harmful conditions, is entitled to continue to receive this additional payment, if the activity is further carried on under the same conditions (dangerous/harmful).
-
The penal clause gives the advantage of leaving to the parties, and not to the law court, to fix the amount representing compensation for the damage incurred, this way the parties being informed, from the time of conclusion of contract, on what and how much the costs would be if they fail to fulfil the obligations assumed, being, from this point of view, a mechanism not only of defense against the consequences of a damaging non-performance, but also of constraint, both legal and moral, not allowing the parties to hope that, maybe, they will not pay or will pay much less for „breaking” the contract. This study examines the functions of the penal clause, namely the function of guarantee of performance of obligations, the function of mobilization of the debtor to perform its obligations, the sanctioning function and the compensatory function. At the same time, the study analyzes the consensual, incidental, sanctioning and reparative nature of the penal clause, as well as the legal nature of this type of clause.
-
Acquiring of the status of full member in the European Union by Romania has also generated the allocation towards Romania of European funds through financing contracts for the purpose of achieving projects of national interest. Considering the ambience of the domestic regulatory framework harmonized with the EU legislation, this study provides an analysis of the legal nature of such financing contracts, as well as of the complex and controversial problems of liability of persons involved in the management of European funds.
-
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) C.civ., prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, iar potrivit art. 204 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 2539 alin. (2) teza a II-a C.civ. se aplică și în cazul cererii de chemare în judecată sau de arbitrare introduse după intrarea în vigoare a Codului civil. Conform art. 2539 alin. (2) C.civ., prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.
-
The author of the study critically refers to the contradictory opinions expressed in the doctrine with regard to the scope of companies covered by Article 1931 of the new Civil Code, a text which regulates the tacit extension of the duration of the company contract. Noting that, according to an opinion, the text is applicable not only to the simple company, but also to all companies with legal personality regulated by the Law No 31/1990 on companies, and, according to another opinion, it is applicable only to the simple company, the author advocates and argues his own opinion. According to the author’s opinion, the tacit extension of the duration of the company may occur in case of simple company (without legal personality), regulated by the new Civil Code, but also in cases of stock company and company limited by shares (companies with legal personality), regulated by the Law No 31/1990 (a special law in relation to the new Civil Code). On the contrary, the author considers that the text of Article 1931 of the new Civil Code is incompatible with the legal regime of the general partnership, of the company limited by shares and of the limited liability company (companies with legal personality regulated by the same special law), because, otherwise, the legal rule by which it is recognized to the personal creditors of the associates in these companies the right to opposition to the extension of the duration of the legal person would be eluded.
