Aspecte introductive. Motivarea unei hotărâri judecătorești este procesul cognitiv prin care judecătorul, în raport de petitul acțiunii, argumentele părților, probatoriul administrat și dispozițiile legale, elaborează soluția. Motivarea trebuie să înglobeze toate rațiunile ce au dus la edictarea soluției1, expresie a judecății efective a cauzei. Este deci esențial ca soluția pronunțată să aibă la bază o motivare completă, denumită în doctrină ca suficientă (deci nu se urmărește o motivare totală care să răspundă fiecărei susțineri a părților, dar nu se poate accepta o motivare parțială), care să se raporteze cel puțin la fiecare categorie de argumente invocate de părți, prin arătarea rațiunii pentru care a fost reținută respectiva categorie de argumente ori înlăturată.
SUCCINTĂ SINTEZĂ DE DOCTRINĂ ȘI DE PRACTICĂ JUDICIARĂ CIVILĂ PRIVIND MOTIVAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREȘTI
15.00lei
