Descriere
Într-un articol anterior am făcut o comparație între Regulamentul 343/2003 și 604/2013 adoptate de Uniunea Europeană în domeniul azilului (al doilea abrogându-l pe primul) și am subliniat deficiențele și lipsurile lor, arătând în același timp recentele propuneri de modificare a celui de-al doilea. Aceste propuneri au venit atât de la Comisia Europeană și de la state, cât și de la societatea civilă, dar, evident, pentru motive diferite. În timp ce Comisia și statele membre sunt preocupate de securitatea acestora din urmă și de combaterea migrației ilegale, organizațiile neguvernamentale sunt preocupate de respectarea drepturilor omului și de ajutorarea celor care au nevoie de protecție internațională (azil sau alte forme), aceste interese intrând inevitabil în conflict. Vom arăta în acest articol că, deși Regulamentul 1351/2024 păstrează criteriile stabilite de regulamentele anterioare pentru determinarea statului membru responsabil pentru procesarea unei cereri de azil, el inovează prin introducerea unui mecanism de relocare a solicitanților, respectiv a unui ajutor material din partea celorlalte celelalte state (relocarea și ajutorul material sunt soluții alternative), în cazul în care statul responsabil este inundat cu cereri și nu are capacitatea de a le gestiona. Suntem de părere că acest capitol ar fi putut fi inserat în Regulamentul 604/2013, în locul abrogării acestuia și adoptării unui nou regulament.
