OBLIGAŢIILE SUBSTANŢIALE ALE STATULUI ÎN MATERIA DREPTULUI LA VIAŢÃ

Art. 2 paragr. 1 din Convenþia (europeanã) pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale (în continuare denumitã Convenþia) consacrã dreptul la viaþã al fiecãrei persoane ºi protecþia de care aceasta trebuie sã se bucure conform legii, în politica penalã a statelor membre ale Consiliului Europei. Aºadar, în privinþa dreptului la viaþã statul are nu numai o obligaþie substanþialã negativã, ci ºi o obligaþie substanþialã pozitivã; aºa cum rezultã din jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului (în continuare denumitã C.E.D.O.), statele nu trebuie doar sã se abþinã de a provoca moartea în mod ilegal ºi intenþionat, dar trebuie sã ia ºi mãsurile necesare pentru protecþia vieþii persoanelor aflate sub jurisdicþia lor1.