Fără îndoială, după 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, unul din avantajele preluării în sistemul juridic național a unui set de reguli care funcționa de mai bine de 30 de ani la nivelul statelor membre ale Uniunii ar fi putut fi evitarea erorilor și disfuncționalităților care au marcat evoluția acestor reguli. Era de așteptat ca în materia achizițiilor publice erorile de aplicare a reglementărilor, care au fost corectate pe parcurs de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, să nu mai fie reluate în aplicarea acestor reglementări în sistemul național. Cu toate acestea, de o manieră relativ nespectaculoasă, practica în materia achizițiilor publice reia o serie de erori legate de calificarea contractelor supuse directivelor în materie, deși acestea au fost clarificate de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.