ASTĂZI, DESPRE VULNERABILITATEA REGIMULUI POLITIC SEMIPREZIDENȚIAL, SAU CUM VOINȚA ADUNĂRII CONSTITUANTE DIN 1991 A FOST DENATURATĂ PRIN INTERPRETAREA FRAUDULOASĂ A CONSTITUȚIEI

Două opțiuni a avut Adunarea Constituantă în 1991 cu privire la echilibrarea raporturilor între puteri, îndeosebi între Parlament, ca depozitar suveran al puterii legislative și cele două autorități de vârf ale puterii executive: Președintele României și Guvernul 1 . Fiecare opțiune cu avantajele, neajunsurile și riscurile ei. Adunarea Constituantă ar fi putut să instituie republica parlamentară, ca specie eminamente și formal democratică a regimului parlamentar, consacrat și prin constituțiile din 1866 și din 1923, dar nealterat esențial de regimurile autoritare ulterioare, sau să modifice tradiția parlamentară a regimului politic și să instituie un alt tip de regim.
Regimul prezidențial nici nu a intrat în calculele Adunării Constituante, deoarece acesta, ca tip de separație și echilibrare a puterilor, nu a putut fi extins la niciun popor în
forma sa clasică, izbutită exclusiv în Statele Unite ale Americii…