1. PRINCIPIUL LIBEREI APRECIERI A PROBELOR. IMPOSIBILITATEA DE A CREA O ORDINE DE PREFERINȚĂ A DECLARAȚIILOR, PE CRITERIUL FAZEI PROCESUALE ÎN CARE ACESTEA AU FOST OBȚINUTE. 2. AUTORIZAREA DE CĂTRE PROCUROR, ÎN MOD PROVIZORIU, A INTERCEPTĂRII ȘI ÎNREGISTRĂRII CONVORBIRILOR ȘI COMUNICĂRILOR. CONDIȚIA URGENȚEI. 3. POSIBILITATEA UTILIZĂRII ÎNTR-O CAUZĂ PENALĂ A CONVORBIRILOR ȘI COMUNICĂRILOR INTERCEPTATE ȘI ÎNREGISTRATE ÎNTR-O ALTĂ CAUZĂ PENALĂ

Nu există vreun temei pentru a crea o ordine de preferință a declarațiilor, în sensul reținerii celor date în faza de judecată, în detrimentul celor date în faza de urmărire. Principiul liberei aprecieri a probelor nu permite distincția dintre probele administrate în faza de urmărire și cele administrate în faza de judecată și se opune ca cele din urmă să fie luate în considerare în detrimentul celor dintâi, numai pe criteriul fazei procesuale în care au fost obținute. Singurul criteriu care trebuie avut în vedere atunci când o probă este fie reținută pentru a contura o situație de fapt, fie înlăturată din ansamblul tuturor probelor existente în dosar este cel al coroborării probei în discuție cu celelalte probe administrate.