Faptul că autoturismul în litigiu a făcut obiectul mai multor vânzări succesive și s-a constatat că a fost furat, deschizându-se un proces penal împotriva autorului furtului, nu înseamnă că reclamanta își putea recupera prejudiciul constând în plata prețului plătit.
În ceea ce o privește pe reclamantă, prin Ordonanța din data de 20 ianuarie 2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus clasarea cauzei, reținându-se în motivare faptul că nu au fost identificate indicii care să conducă la concluzia că reclamanta ar fi cunoscut faptul că bunul era furat.
Tot în procesul penal, prin Ordonanța din 27 august 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus restituirea autoturismului către proprietar, astfel că reclamanta, care devenise proprietara autoturismului în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul, l-a predat organelor de cercetare penală, care în baza procesului-verbal din 16 septembrie 2014 l-au restituit proprietarului.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a statuat că temeiul obligației a cărei executare este urmărită este contractual, iar, potrivit dispoziției art. 1695 alin. (1) C.civ., vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicțiunii.
(Tribunalul Galați, Decizia civilă nr. 131 din 1 februarie 2018, definitivă)1
