Electoratul este o funcțiune politică, iar nu un drept. Indivizii au un drept anterior legei pozitive, și anume acela de a fi considerați ca cetățeni politici sau, cum spune Aristot, „omul este un animal social”, zoon potitikon1. Începând dela germanul Altusius, după cum stabilește Gierke, și până în timpurile noastre, doctrinarii politici consideră pe individ ca făcând parte integrantă din marele suveran, consideră voința lui ca alcătuind voința colectivă a corpului social, numit Stat. Locke, Rousseau, Blakstone, Barclay, Loyseau și alți cugetători, fiecare cu elementele ce le sunt personale, au format școală, și un corp de doctrină, susținut de o literatură vastă, întemeiază dreptul primar al indivizilor pe conceptul suveranităței legale. Suveranitatea, în accepțiunea ei juridică, „dă, după Esmein, opiniunei publice o forță superioară, o expresie precisă, o valoare juridică, o autoritate legală”.
FUNDAMENTUL JURIDIC AL REFORMEI ELECTORALE
15.00lei