Descriere
Libertatea religioasă reprezintă libertatea de a avea sau de a nu avea ori de a adopta o religie sau o credință, potrivit alegerii personale, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau credința, individual sau colectiv, în public sau în privat, prin închinare, celebrări, practici și învățături. În acest studiu vom argumenta, făcând referire la o cauză recentă cu privire la un tată și un fiu care au fost amendați pentru că ofereau literatură religioasă, că manifestarea pe domeniul public a libertății religioase sub forma oferirii de materiale religioase nu poate fi asimilată comerțului stradal, și cu atât mai puțin ar trebui restricționată pe nedrept sau fără temei legal.
Autorul aduce în discuție o relevantă practică a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia dreptul de a-și manifesta religia „în comunitate cu ceilalți” a fost întotdeauna privit ca o parte esențială a libertății religioase și că cele două alternative „fie singure, fie în comunitate cu alții” din Articolul 9 din Convenție, nu pot fi considerate ca fiind excluse reciproc sau ca lăsând o alegere autorităților, ci doar ca recunoașterea faptului că religia poate fi practicată în oricare dintre forme.
